Nu se cuvine a crede în vise

Visele trec ca vântul și nu sunt adevărate, ci niște gânduri rătăcite, de cele mai multe ori, asemănări și năluciri ale vicleanului diavol, spre înșelarea noastră.

De vreme ce unii, crezând în vise, au rătăcit de la calea cea dreaptă, pentru aceasta, dar, vă aducem aminte că nu se cuvine a crede în vise, că ele trec ca vântul și nu sunt adevărate, ci niște gânduri rătăcite, de cele mai multe ori, asemănări și năluciri ale vicleanului diavol, spre înșelarea noastră. Drept aceea, și spre căderi îi duc pe oameni.

Pentru aceștia a și zis mai înainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: „Oamenii aceștia văd vise și prin ele își pângăresc și trupul lor și nesocotesc orice stăpânire” (Iuda 8). Iar Ecleziastul zice: „Să nu crezi în vis, ca să nu se mânie Domnul asupra ta, pentru că visele înșală pe cei fără de minte. Că precum este cel ce gonește vântul, ori vrea să-și prindă umbra sa, așa este și cel ce crede în vise”. „Că ce adevăr este în minciună? Și de la diavolul ce poți scoate curat?” (Isus Sirah 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt ca să te cerceteze, să nu dai inima ta pe ele. Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei ce au crezut în ele. Chiar de s-ar arăta cuiva, ca lumină sau ca foc, nicidecum să nu crezi, că diavolul cu acelea înșală. Că zice Pavel: „Și ca înger al luminii se închipuie el”.

Deci, bine este ca, mai înainte de somn, să ne rugăm spre gonirea vrăjmașului. Încă sunt și alte vise, precum zice Iov: „Întâi, adică, grăiește Domnul, dar omul nu ia aminte și atunci El vorbește în vis, în vedeniile nopții, și-l cutremură cu arătările sale”. (Iov 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine să le credem, măcar și arătare dumnezeiască de ni se va trimite nouă, pentru ca, în loc de soare să primim fum, că mare este primejdia înșelării. (Sfântul Antioh)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 530)

De la același autor

Ultimele din categorie