Nu te tulbura!
Pentru lipsa de râvnă şi pentru slăbiciuni căieşte-te, însă nu te tulbura, ci cu smerenie strigă către Domnul ca şi vameşul: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”.
Când te vei obosi, stai întins şi odihneşte-te şi apoi iarăşi ridică-te. Lucrează cât timp vei avea puteri şi până când îţi va fi cu putinţă, ceea ce se cuvine şi e de folos spre mântuire; iar pentru lipsa de râvnă şi pentru slăbiciuni căieşte-te; însă nu te tulbura, ci cu smerenie strigă către Domnul ca şi vameşul: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”.
Îţi înţeleg sentimentul de stânjeneală, însă nu văd mijloace şi posibilităţi să schimbi aceasta în comoditate, în afară de un remediu evanghelic, arătat de Însuşi Domnul: „În răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele”. Tine-te cu putere de acest cuvânt şi reuşeşte în mântuire, străduindu-te să eviţi din toate puterile tot ceea ce e deşert şi dăunător sufletului.
Nu eşti singura care gândeşti astfel, ci sunt mulţi: dacă ar cunoaşte dinainte şi ar şti cum va fi totul, atunci şi-ar face altfel treburile. Acum însă e incomod şi târziu ca să mai schimbi împrejurările. Dar repet: poartă de grijă să izbuteşti în mântuire.
Cât despre îndatorire, nu te îngriji mult. Puternic este Domnul să îndrepte şi această povară. Doar să începi prin a evita tot ce e nefolositor şi zadarnic, invocând ca pretext bătrâneţea şi boala.
(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, 2006, p. 86)
Fericit este cel care va răbda până la sfârșit
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro