În numele cui? În numele cui faci cele ce faci? Îl întrebau căpeteniile evreilor pe Hristos Domnul. Iar El răspundea că vorbeşte şi lucrează în numele Tatălui Său. Aşadar, Fiul ca trimis al Tatălui şi al Sfântului Duh, ca sol al Sfintei Treimi, a propovăduit cele pe care le-a propovăduit şi a făcut cele pe care le-a făcut. Aşadar, când El, ca Stăpân al tuturor celor zidite, a mărturisit că vine în numele Tatălui Său, că propovăduieşte în numele Tatălui, că lucrează minuni în numele Tatălui, cum am putea atunci noi, cei mici şi neînsemnaţi,  să îndrăznim a spune că trăim în numele nostru, că ne mişcăm în numele nostru, că vorbim în numele nostru şi că lucrăm în numele nostru? Ce este numele nostru? Cine suntem noi? Fiecare vine pe această lume în numele cuiva mai mare şi mai cunoscut. Aşa şi noi, Creştinii, venim în numele lui Hristos. Când spunem „în numele lui Hristos”, arătăm prin aceasta cine suntem şi ai cui suntem, de cine suntem trimişi şi la cine ne întoarcem, şi de la cine aşteptăm răsplată. „În numele cui?” Îi punem această întrebare oricărui străin. Aşteptăm de la fiecare necunoscut care vine la noi să ne arate cartea de identitate sau o recomandare de la vreun prieten al nostru. Altfel, necunoscutul ne dă de bănuit.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, p. 122)