Ca unii care se trag dintr-un singur om, este de la sine înţeles că oamenii trebuie să trăiască în iubire reciprocă, având grijă unii de alţii, şi că nu trebuie să-i despartă egoismul, trufia, răutatea, invidia, zgârcenia, incomunicabilitatea, pentru ca toţi să fie una (Ioan 17, 22).

Luaţi aminte la furnici cum trăiesc în „prietenie”, sau la albine, sau la un stol de porumbei, de stăncuţe, de ciori, de gâşte, de raţe, de lebede, de vrăbii; căutaţi la o turmă de oi sau la o cireadă de vite şi veţi constata acelaşi lucru: un ataşament reciproc.

Gândiţi-vă la imensele bancuri în care se adună unele specii de peşti în mări şi în râuri, cărora le place să umble în colonii numeroase, cât de legaţi sunt între ei. Gândeşte-te cu cât zel se apără, se ajută şi se iubesc între ei şi te vei ruşina faţă de nişte necuvântătoare, tu, care nu trăieşti în iubire şi care faci tot ce îţi stă în putinţă „să nu porţi sarcina” altuia (Galateni 6, 2).

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 149)