Gândul şi părerea înaltă despre sine sunt păcate grele înaintea lui Dumnezeu, iar oamenii, stăpâniți de ele, nu numai că nu se căiesc pentru ele, dar nici păcate nu le socotesc. Fereşte-te de înrădăcinarea acestui rău!

Dacă eşti lăudat, trebuie să taci, să nu zici nimic.

Laudele adresate ţie să nu le asculţi şi să te temi de ele. Adu-ţi aminte ce spune unul dintre Sfinţii Părinţi: dacă cineva te laudă, să te aştepţi şi la mustrare din partea lui.

Trebuie să ne înspăimânte orice slavă şi laudă omenească, pentru că, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, „nu numai dacă primeşti slavă de la oameni, dar şi dacă asculţi sunetul acestor cuvinte şi te desfeţi cu ele, pierzi slava veşnică”. Nu îngădui, Doamne, să fim atraşi de desfătarea cu slava deşartă de aici!

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 158)