Paza conștiinței este de trei feluri: față de Dumnezeu, față de vecinul său și față de cele materialnice.

1. Față de Dumnezeu, nedefăimând poruncile Lui și a te păzi să nu faci nimic din cele ce nu te vede nimeni sau nu te oprește cineva a face și nici a face pe ascuns ceva împotriva, numai din conștiința ta față de Dumnezeu;

2. Față de vecin o păzim când nici facem, nici grăim, nici cu chipul însemnăm, nici cu vederea pricinuim ceva din cele ce știm că scârbesc sau smintesc pe vecin, ca și chipul și vederea de multe ori smintește pe vecin. Chiar și de cele ce știi că pot să dea bănuiala că le faci înadins ca să pricinuiască sminteală și scârba vecinului să te păzești a le face. Aceasta este a păzi conștiința către vecin;

3. Iar paza conștiinței față de cele materiale o avem când chiar lucrurile noastre nu le întrebuințăm rău, adică nu lăsăm să se risipească ceva în zadar, nici să se cheltuiască în deșert și nici să se strice din nebăgare de seamă, ci purtăm grijă de ele cu luare aminte ca să le păstrăm și să le ferim.

(Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 51)