Pentru toate mulţumiţi Domnului şi pentru boală mulţumiţi. Mic, din afară, îmi e uşor să vorbesc astfel; dumneavoastră poate că în fapt nu vă este uşor să simţiţi aşa. Oricum, vorbind despre răbdare mă şi rog să vă dea Domnul a îndura cu seninătate boala, şi de asemenea să trageţi oarecare învăţături din ea. Cine ştie pentru ce v-a ţintuit la pat Domnul? Neîndoielnic este însă că şi lucrul acesta a fost îngăduit de El pentru ajutorarea felului de viaţă pe care vi l-aţi ales şi pe care vă străduiţi să îl păstraţi cumva. Din această latură nici nu mai trebuie iscodită boala dumneavoastră. Pentru a răbda cu seninătate în clipa înteţirii suferinţelor, căutaţi-vă bărbăţie şi în aducerea-aminte de răbdarea tuturor sfinţilor, şi mai ales a mucenicilor. Cât și cum au răbdat ei? Ne este greu şi să ne închipuim. De altfel, tuturor prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împărăţia Cerurilor (Fapte 14, 22). Şi ceea ce a fost făgăduit de Domnul se numeşte cunună. De ce? Fiindcă nu ne putem înălţa la ea fară pătimiri. Calea într-acolo este crucea luată de bună voie sau trimisă de Dumnezeu. Îngerul păzitor să vă aducă mângâiere şi seninătate! Pentru faptul că zgomotul din cap nu vă îngăduie să vă adunaţi gândurile, nu vă plângeţi. Dumnezeu judecă sufletul după ceea ce depinde de el, nu după cele asupra cărora el n-are stăpânire. Păstraţi în inimă hotărârea de a nu vă depărta de Domnul, şi El va primi lucrarea accasta.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, pp. 13-14)