Privitor la cugetele păcătoase din biserică și de acasă, la rugăciune, nu trebuie să te tulburi, deoarece nu vin de la noi, ci de la vrăjmașul. Străduiți-vă să nu vă împotmoliți în aceste cugete, ci mai degrabă îndreptați-vă spre Dumnezeu, cu rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.

Iată un exemplu pentru dumneavoastră. Când părinții merg cu copiii lor mici la plimbare, de obicei pe copii îi lasă înaintea lor, pentru a nu-i scăpa din vedere. Deodată, de undeva, de după un colț, vine un câine, care îi sperie pe copii. Ce fac ei atunci? Vin în fugă la părinți și strigă: „Tată! Mamă!”. Cu simplitate copilărească și credință curată, așteaptă ajutor de la părinți. Așa și dumneavoastră, pe căile acestei vieți vremelnice, dacă ispititorul nostru diavol va începe să uneltească, nu vă tulburați și nici nu vă gândiți să vă apărați cu propriile voastre mijloace, ci, cu simplitate copilărească, gândiți-vă la Părintele Ceresc cu strigarea: „Doamne! Eu sunt zidirea Ta, miluiește-mă!”.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, p. 300)