Vei avea nevoie de mult timp şi de luptă grea ca să biruieşti patima mâniei.

Paisprezece ani neîntrerupţi s-a luptat Avva Ammona în pustie împotriva mâniei. Dar nu te descuraja. Roagă-te lui Dumnezeu pentru ajutor şi începe de pe acum, fără nicio întârziere. Taie mai întâi orice manifestare exterioară a mâniei şi apoi înaintează spre lumea ta interioară.

Începutul vindecării patimii mâniei, ne spune Sfântul Ioan Scărarul, este să tacă buzele în timp ce sufletul este tulburat. Mijlocul este să tacă gândurile în timp ce inima este puţin tulburată. Şi sfârşitul este ca pe marea sufletului să fie linişte deplină, oricât de necurate ar fi vânturile care bat.

În felul acesta, nu numai că nu ne mai mâniem împotriva celui care ne-a supărat, dar începem chiar să ne rugăm în mod spontan şi fără vreo greutate pentru acela, după cuvântul Avvei Dorotei: „Doamne, ajută-l pe fratele meu, şi, pentru rugăciunile lui, ajută-mă şi pe mine!”. În felul acesta ne manifestăm iubirea şi smerenia adevărată. Iubirea, pentru că ne rugăm pentru fratele nostru care ne-a supărat, şi smerenia, pentru că, dincolo de orice, invocăm rugăciunile sale.

(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița)