agape

Să nu faci din Tatăl nostru un biet furnizor de pâinea „ta”!

„Mă agasează venind şi cerând”, spuneţi. Credeţi-mă, şi pe Dumnezeu îl agasează să-i rabde pe bogătaşii care doar primesc fără să dea nimic. Iar pe sărmanul acela îl rod şi necazul şi ruşinea – care este mai chinuitoare decât necazul – că e silit să vină la poarta altuia şi să ceară. Oare nu citim în fiecare zi Tatăl nostru şi cerem de la Tatăl Ceresc pâinea noastră? Dar unii dintre noi, primind, zic: „pâinea mea”! Oare acesta este Creştinism?
Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
___   Părintele Sofian Boghiu

Ascultarea în lume și în mănăstire

Ascultarea este singura diferenţă esenţială dintre viaţa călugărească şi viaţa în lume.

Rugăciunea – rostită din gură sau din inimă?

Atunci când mintea este absorbită de Dumnezeu, chiar dacă spui rugăciunea cu gura, ea se numeşte a inimii, iese din adâncul inimii. Atunci ini­ma şi mintea se unesc cu Dumnezeu.

Prin iubire dovedim că suntem urmași ai lui Hristos

Cei care stăruie în mândrie și care socotesc că Îl pot avea pe Dumnezeu pe degeaba, fără ca cenușa dragostei să fie depusă pe inima lor, sunt îngropați de cuvântul care zice: „Și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, dar dragoste nu am, nimic nu sunt”.

Arhiereul Valerian Ştefănescu – peste 100 de ani de slujire și jertfă pentru oameni și Biserică

Permanent purta haine şi veşminte din cele mai simple, încât nu se deosebea de ceilalţi. Era dulce la cuvânt şi blând la inimă, vorbea cu fiecare şi împăca pe toţi, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua şi noaptea. De asemenea, tot ce dobândea la sfinţiri de biserici, la slujbe şi chiar pensia sa împărţea cu dragoste la văduve şi la săraci. Se spunea despre dânsul că după primul război mondial mergea cu diaconul său la sfinţiri de biserici noi, în locul celor distruse, mai ales în judeţele Bacău şi Vrancea. Zăbovea luni de zile, umblând pe jos din sat în sat, mângâind poporul descurajat, sfinţind Sfintele Altare şi cercetând pe preoţi. Iar darurile ce i se aduceau, pe toate le împărţea la orfani de război şi se întorcea la episcopie numai cu toiagul în mână.

Ieroschimonahul Vasian Panaite, egumenul smerit al Schitului Pocrov din Neamţ

Călugări şi stareţi din mănăstiri, episcopi şi sihaştri, preoţi şi credincioşi, ţărani şi orăşeni, oameni simpli şi învăţaţi, toți găseau în părintele Vasian de la Pocrov un adevărat slujitor al lui Hristos, un sfetnic înţelept şi un iscusit părinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua şi noaptea, înaintea Domnului şi a oamenilor, rugându-se pentru toţi, sfătuind, spovedind şi hrănindu-i cu mâinile sale.
Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, eşti cu Dumnezeu. Nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine.
___   Starețul Dionisie Ignat de la Colciu

Care a fost cel mai mare dar al Maicii Domnului?

Da, fraţii mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovniceşti. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă şi de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos.

Agapa funerară de după înmormântare

Agapa funerară este un semn de aducere aminte și de pomenire a celui trecut în veșnicie, dar și de comuniune și dragoste cu care comunitatea participantă la slujba de înmormântare înconjoară familia îndurerată, spre îmbărbătare și dovedire a legăturii de iubire ce-i leagă pe membrii Bisericii lui Hristos.

Pagini