agape

Învățând să trăiești cu cineva, înveți să trăiești cu milioane de alți oameni asemănători lui

Așa cum zice Hristos, cei ce voiesc a fi cei mai mari să se facă slujitori și robi chiar și ai celor mai slabi. Viața în lume se întemeiază pe forță, pe silnicie. Țelul creștinului este dimpotrivă. Silnicia nu ține de viața veșnică. Niciun act impus prin forță nu ne poate mântui.

Să facem milostenie din ce avem noi mai bun

Noi luăm nenumărate lucruri și dăm puține, gândind că suntem iertați cu acestea de nedreptatea noastră și că, astfel, Îl îmbunăm pe Dumnezeu. Dar milostenia nu se face din firimituri și nici ceea ce ne prisosește.

Mai bine să fii nedreptățit, decât să nedreptățești tu pe altul

„Dăruiște-mi a vedea ale mele căderi și a nu osândi pre fratele meu”, zice Sfântul Efrem Sirul în rugăciunea sa. Când începem a ne compara străduințele cu ale altuia, vrăjmașul poate găsi mijloace să ne descurajeze.

Depășirea prin credință și dăruirea prin iubire

Să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că omul de lângă noi este pus anume ca prin el să ne înmulțim iubirea.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș – drumul spre sfințenie

Călugărit fiind încă de la 15 ani, Sfântul Iosif a fost pe rând egumenul mai multor mănăstiri, ajungând spre finalul vieții să fie mitropolit al Banatului și un mare duhovnic, cinstit încă de pe atunci ca unul care dobândise chipul îngeresc.

Verticalitatea creștinului în lume

Creștinul trebuie să fie îndelung-răbdător, iar pe cel ce face nedreptate să-l mustre la timpul potrivit, nu mânat de patimă, ca să se răzbune, ci cu dorința de a-și îndrepta fratele, după porunca Domnului.
Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
___   Părintele Sofian Boghiu

Privind de pe Cruce

Perspectiva creștinului este cea de pe Cruce. În durerea chinurilor, în asfixierea ce îi curmă răsuflarea, mai poate un răstignit să-și judece aproapele? 

Ospitalitatea – o formă a iubirii lui Hristos, prin grija față de aproapele

Oaspetele depindea literalmente de ospitalitatea gazdei care la fiecare vizită se afla în situația de a-și împărți cu fiecare oaspete până și ultima bucătură de pâine.

Prin iubire dovedim că suntem urmași ai lui Hristos

Cei care stăruie în mândrie și care socotesc că Îl pot avea pe Dumnezeu pe degeaba, fără ca cenușa dragostei să fie depusă pe inima lor, sunt îngropați de cuvântul care zice: „Și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, dar dragoste nu am, nimic nu sunt”.

Pagini