Să ne facem vrednici mân­tuirii noastre

Se cuvine ca cei ce sunt ucenici să nu fie nicidecum neascultători sau împotrivă-grăitori către cei întru Domnul în­văţători, ci toată smerita cugetare a o arăta înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Fraților, se cuvine ca cei ce sunt ucenici, să nu fie nicidecum neascultători sau împotrivă-grăitori către cei întru Domnul în­vățători, ci toată smerita cugetare a o arăta înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Iar de se va întâmpla ca învățătorul cu cuvântul să propovăduiască fapta bună, iar de lucrare a se cam lenevi, să nu dăm, din această prici­nă, încăpere Satanei spre surparea sufletului nostru, ci să ne aducem aminte de Cel ce a zis: „Pe scaunul lui Moise au șezut cărturarii şi fariseii; deci toate câte vă vor zice vouă a face, faceți, iar după lucrurile lor să nu faceți, că ei zic și nu fac” (Matei 23, 2-3).

Încă şi Apostolul Petru poruncește, zicând: „Nu numai celor buni și blânzi să ne supunem, ci și celor aspri, că acesta este har [plăcut] la Dumnezeu: dacă pentru știința lui Dumnezeu rabdă cineva scârbă, pătimind fără dreptate. Că ce laudă este dacă, greșind şi pedepsindu-vă, veți răbda? Dar dacă bine făcând și pătimind veți răb­da, aceasta este har înaintea lui Dumnezeu. Că spre aceasta v-ați chemat, pentru că și Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă, ca să urmați urmelor Lui, Care păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui, Care ocărându-Se, împotrivă nu au ocărât, pătimind, nu a îngrozit, ci Se lăsa Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 18-23). Să aveţi, fraților, și pilda smeritei cuge­tări a Prorocului Samuil, că nu s-a înălțat cu inima asupra lui Eli preotul: măcar că atâtea și atâtea a auzit de la Dumnezeu despre el, se smerea sub mâna lui (cf. I Regi 3, 1-21).

Deci, să ne facem [vrednici] ai mân­tuirii noastre, iubiților, gata fiind spre me­tanie pentru tot lucrul pe care-l auzim, mai vârtos de la stătătorul-înainte cel întru Domnul. Că precum apa stinge focul, tot așa metania [plecăciunea, pocăința] curată stin­ge mânia şi iuțimea o întoarce. Să te plece pe tine căpetenia celor cincizeci din vremea lui Ilie, care, prin smerita cugetare îmblânzind pe prorocul, s-a izbăvit de mânie alături de cei ai lui (IV Regi 9, 15). Aveţi dar, iubiți­lor, ascultare în toate după Domnul către înainte-stătătorul, și păziți cuvintele lui până în sfârșit, şi să nu treceți vreodată cu vederea graiul gurii lui, şi va fi cu voi Cel ce a zis: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Iubiților, de se vor face egumenii noștri aspri către noi – care, o, să nu fie! –, noi întru bună conștiință să le slujim lor ca Domnului, și nu ca oamenilor, știind că de la Domnul vom lua plata. (Sfântul Efrem Sirul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 191)

De la același autor

Ultimele din categorie