Credința este temelia dragostei. Veghează neîncetat să ții credința, veghează neîncetat ca sămânța dragostei pe care credința o poartă în sine să crească și să-ți aducă bucurie! Deoarece credința singură, fără dragoste, ar rămâne rece și tristă. Când dragostea se răcește în tine și nu mai crește, și nu aduce rodul bucuriei, ține-ți credința și așteaptă! Ține-ți credința cu orice preț! Și așteaptă, chiar și mai mulți ani, până ce dragostea va răsări din credință.

Dacă pierzi dragostea ai pierdut mult, dar dacă pierzi și credința ai pierdut totul. Dacă pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, însă dacă pierzi și credința ai tăiat pomul. Dacă într-un an țarina nu rodește, stăpânul răbdător își lucrează țarina cu îndoită trudă, ca să rodească anul viitor. Vecinii îl îndeamnă să vândă țarina, dar el tace și lucrează. Când nici anul viitor țarina nu rodește, stăpânul răbdător o lucrează cu întreită trudă. Vecinii îl îndeamnă și mai mult să o vândă, dar el tace și lucrează. Iar când în al treilea an țarina îi rodește din belșug, bucuria stăpânului este întreită. Atunci vecinii tac, iar el se bucură! Dar dacă ar fi vândut țarina în cel dintâi an, cum s-ar mai fi bucurat?

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, p. 72)