Prea Cucernici Părinți, slujitori ai Sfintelor Altare,

Preacuvios Cin Monahal,

Dreptmăritori Creștini și Creștine,

Inima noastră este cuprinsă de nestăvilită bucurie, că și anul acesta, din binecuvântarea lui Dumnezeu, aici, în frumusețea aceasta a lumii văzute, pe pământul care din veac este așternut picioarelor Sale, prăznuim cea mai înălțătoare zi - Învierea Domnului nostru Iisus Hristos!
Dacă cea mai tristă zi din istoria omenirii a fost și rămâne, de-a pururi, Vinerea Mare - ziua răstignirii Domnului Iisus -, atunci, ziua Învierii Sale, Duminică dis-de-dimineață, este ziua celei mai curate bucurii și a celei mai mari minuni, ziua celei mai dulci mângâieri și adâncă taină: "ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim într-însa." (Psalmul 117, 24)

Nu doar noi oamenii, zidirile binecuvântate de Dumnezeu, suntem chemați să ne bucurăm și să ne veselim, în cea mai mare zi din vistieria Universului, ci înseși puterile cerești participă, dimpreună cu noi, oamenii, atunci când cântăm "să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești, că a făcut biruință cu glasul Său Domnul, stricat-a cu moartea pe moarte, Cel întâi născut din morți s-a făcut. Din pântecele iadului nea slobozit pe noi și a dat lumii mare milă." (Troparul Învierii, glasul III)

Când rostim numele lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, al Sfinților Îngeri și al tuturor sfinților, inima noastră ne răspunde că suntem iubiți de Dumnezeu. Nimic nu este mai sigur ca iubirea arătată de Dumnezeu nouă, oamenilor, și, deci, fiecăruia dintre noi. Să fim iubiți de Dumnezeu, că-i cel mai sigur, urez mereu celor pe care îi întâlnesc în cale!

În Vechiul Testament, Prorocul Ieremia ne dă de știre: "Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare și mi-a zis: Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința."(Ieremia 31, 3)

Înțelegem, plini de bucurie și fericire, că Dumnezeu nu numai că ne-a zidit, dar ne-a gândit din veșnicie și fiind, așadar, iubiți cu iubire veșnică, ne-a făcut și pe noi copărtași la veșnicia Lui.Cum putem tălmăci Cuvântul Domnului: "Și le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieții spre binele lor și spre binele copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei legământ veșnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine. Mă voi bucura să le fac bine și-i voi sădi tare în pământul acesta, din toată inima Mea și din tot sufletul Meu" (Ieremia 32, 39-41)?

Neîndoielnic, Dumnezeu nu poate uita investiția pe care a făcut-o, zidind Universul și pe noi, ca să ne bucurăm de lucrarea Lui. Să vedem frumusețea lumii văzute, să încercăm și să pricepem ceva și din frumusețea lumii nevăzute.

Iubiți credincioși,

Dacă, uneori, nu pricepem anumite lucruri, Dumnezeu ne dă îndemnul de a striga la El ca să ne lumineze de îndată. Iarăși, cum vom putea înțelege Cuvântul Domnului Dumnezeu: "Așa grăiește Domnul, Cel ce a făcut pământul, Domnul Cel ce l-a zidit și l-a întărit, al Cărui nume este Domnul: Strigă către Mine, că Eu îți voi răspunde și îți voi arăta lucruri mari și nepătrunse pe care nu le știi." (Ieremia 33, 3)

Când Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: Rugați-vă neîncetat! (I Tesaloniceni 5, 17), trebuie să înțelegem că doar rugăciunea cu stăruință și strigare înaltă - adică în adâncă taină - ne poate desluși cărarea și lumina credința pentru a păși pe drumul bucuriei. Am înțeles, că din cauza libertății dată de Dumnezeu omului, chiar din zorii creației, noi am ales voia noastră, adică ascultarea de noi înșine, lăsând la o parte ascultarea de Părintele nostru ziditor. Chiar și atunci când ne rugăm lui Dumnezeu, uneori, îi cerem să ne asculte și să facă voia noastră grabnic!, dacă nu, de îndată, ne ridicăm glasul și pumnii amenințând către ceruri. Deci tot voia noastră, mereu voia noastră să fie.

Săvârșind abateri de la Legea Domnului, cu sau fără voia noastră, Dumnezeu vede neputința în care ne zbatem și ne mângâie cu bucurie, zicând: "Îi voi curăța de necredința lor, cu care au greșit ei înaintea Mea și le voi ierta toate fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei înaintea Mea și au căzut de la Mine." (Ieremia 33, 8)

Pentru a săvârși curățirea de păcate, a tuturor copiilor Săi din lume, trebuia un trimis din Sânurile Sfintei Treimi. Iubirea lui Dumnezeu se va revărsa asupra lumii prin trimiterea lui Iisus Hristos, Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, deopotrivă: "Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică." (Ioan 3, 16) Și mai mult decât atât: "Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea." (Ioan 3, 17)

Pentru ca noi să ne mântuim, trebuie să avem gândul lui Iisus Hristos, cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: "Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care Dumnezeu fiind în chip, na socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu. Căci S-a coborât pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare făcându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe Cruce. Pentru aceasta și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba, că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl." (Filipeni 2, 5-11)

Să avem gândul lui Hristos, adică să înțelegem că Iisus Hristos S-a coborât pe Sine pe pământ, aici la noi și a luat chip de rob, adică chipul fiecăruia dintre noi, făcându-se asemenea nouă în afară de păcat! El singur S-a smerit pe Sine! El singur S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte pe Cruce. Doar Lui să-I spunem Smeritul Cerului și al Pământului!

Iubiți credincioși,

De pe Crucea Golgotei, Sângele Său s-a revărsat peste lume, răscumpărând omenirea din păcatul lui Adam cel dintâi. Coborând la iad, Iisus Hristos a sfărâmat porțile întunericului eliberând pe cei închiși acolo. După trei zile de lucrare prin adâncurile iadului, S-a întors pe pământ și luându-și trupul îndumnezeit, jertfit pentru răscumpărarea omenirii, l-a înviat a treia zi din mormânt, făcându-Se începătura mântuirii și învierii noastre.
Atunci când suntem botezați în numele Sfintei Treimi se cântă: "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat" (Galateni 3, 27), mărturisim că toți suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos și că "nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte bărbătească și nici parte femeiască, pentru că noi toți una suntem în Iisus Hristos." (Galateni 3, 26-28)

Creștinii din vremea Sfântului Apostol Pavel i se plângeau adeseori de suferințele pe care le îndurau din cauza prigoanelor. Apostolul Neamurilor le răspunde: "Fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru noi de mântuire și aceasta este de la Dumnezeu. Căci nouă ni s-a dăruit pentru Hristos nu numai să credem în El, ci să și pătimim pentru El." (Filipeni 1, 28-29)
Miile și milioanele de martiri, până astăzi, stau drept dovadă că piatra de temelie a creștinismului este sângele lui Hristos și a celor jertfiți pentru mărturisirea credinței în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi toți, din mila jertfei lui Iisus Hristos, suntem cei care ne bucurăm și stăm în bogăția de har și binecuvântare a Sfintei Treimi.

Ca nimeni altul în istoria lumii, Sfântul Apostol Pavel ne arată modelul pe care trebuie să-l folosim cu tot curajul: "După așteptarea și nădejdea mea că întru nimic nu voi fi rușinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, așa și acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte; căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig." (Filipeni 1, 20-21)

Cu mâna sa, marele Apostol Pavel scria cu litere mari, iată că se știe aceasta (Galateni 6, 11): "Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume." (Galateni 6, 14)
Întreaga literatură religioasă din lume și din toate timpurile se găsește în acest verset scris de Sfântul Apostol Pavel, chiar cu mâna sa, subliniind această stare duhovnicească pentru o mai mare atenție asupra comportării creștinilor.

Să te lauzi cu Crucea Domnului și să spui că ai reușit cele două performanțe, care duc pe calea mântuirii: lumea în care trăim să fie răstignită pentru noi, nemaiavând nicio putere de înrobire și ispitire asupra noastră și mai mult, chiar răstignirea noastră pentru lume, adică orice ar fi să nu ne ispitim și împăcătoșim cu nimic în acest veac prădător de sfințenie și cumsecădenie, este cu adevărat o chemare și o binecuvântare a lui Dumnezeu.
Parcă și azi auzim chemarea Sfântului Apostol Pavel: "Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă. Sau nu vă cunoașteți voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi?" (II Corinteni 13, 5)

Iubiți credincioși,

Iubitori ai Învierii lui Iisus Hristos,

 Crezând în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, credem în răscumpărarea și învierea noastră, El fiind începătura, zicând și noi: Tu Născutule, ai cunoscut moartea și nu de deasupra ei ne-ai promis veșnicia, ci prin ea ai trecut, învățându-ne și pe noi trecerea spre Sfânta Înviere! Hristos a Înviat! așa cum ne salutăm noi când ne întâlnim unii cu alții, înseamnă mărturisirea de aproape două mii de ani a credinței nestrămutate în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.

Hristos a Înviat! înseamnă mărturisirea fermă că Dumnezeu există, văzându-I puterea Sa în Creație și în tot ce ne înconjoară, în această frumusețe a lumii văzute. Învierea lui Hristos ne îndreptățește să credem că viața este mai tare ca moartea, toate problemele vieții fiind dezlegate și nădejdile noastre îndreptățite.

 Vedem în Învierea lui Hristos, dis-de-dimineață, în cea dintâi zi a săptămânii, Duminica, numită Ziua Domnului, împlinirea tuturor prorociilor și învățăturilor Sfintei Scripturi, iar lucrările Sfintei Biserici fiind mântuitoare. Hristos a Înviat! este mărturisirea noastră că Iisus este "lumină din lumină și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", fiind Paștele nostru și bucuria întregii creștinătăți și a sfintei noastre Ortodoxii.

Întreaga suflare românească, dintru începuturile sale milenare și-a scăldat sufletele în razele binefăcătoare de lumină a Învierii lui Iisus Hristos. Așa au înțeles strămoșii noștri de veacuri să se bucure și să ne aducă până azi mărturia credinței lor nestrămutate, care trebuie apărată cu sfințenie. Neamul nostru românesc înțelege că sfânta credință în Învierea Mântuitorului este mângâierea, nădejdea și bucuria nestrămutată, știind că Învierea dă sens și măreție vieții noastre care capătă sens și rost în a înțelege tainele sfinte ale existenței, folosul științei, al filosofiei, artei și culturii omenirii, al conviețuirii și salvării noastre.
Ce ne-am face noi fără Iisus Hristos cel Înviat din tenebrele morții? Munca noastră și mâncarea ar avea gust sălciu, cugetarea și spiritul de jertfă ar fi atins de țepușa zădărniciei, iar idealurile noastre prăbușite în genune. Dar noi, fiecare după puterile noastre, crezând în Hristos Cel înviat, a treia zi după Scripturi, Îi cerem să ne ajute ca să ne jertfim instinctele, să ducem o viață curată, să ne dăruiască sănătate cu spor binecuvântat, bucurându-ne de Sfintele Taine așezate în Biserică, împărtășite pentru mântuirea noastră.

Din adâncul inimii și cu sufletul împăcat, Doamne Iisuse Hristoase, Cel înviat din mormânt, primește mulțumirile noastre pentru darul vieții de fiecare zi și că ne-ai ajutat și azi să ne bucurăm prăznuind Ziua Învierii Tale!

Pentru aceasta vom rosti împreună:

Hristos a înviat din morți! (Romani 6, 4)

 Adevărat a Înviat! (Luca 24, 34)

 Cu moartea pre moarte călcând Și celor din morminte viață dăruindu-le!
 

+ Calinic,

Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului