Împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel reprezintă un bun prilej de a încerca să evidenţiem câteva din roadele lucrării sale ca Întâistătător al Bisericii noastre. Observăm, ca o notă constantă a slujirii sale patriarhale, strădania stăruitoare a Preafericirii Sale de a folosi în mod eficient, durabil şi duhovnicește instrumen­tele cu care Hristos înzestrează corabia Bisericii Sale în călătoria ei istorică. Iar această strădanie poate fi identifi­cată pe mai multe planuri.

Una dintre imaginile des întâlnite, care zugrăvesc Biserica şi lucrarea ei în lume, este cea a unei corăbii pe mare. Marea, adică lumea din jur, este uneori mai liniştită, adeseori agitată. Avându-L drept Întemeietor, Proniator şi Conducător pe Însuşi Hristos, corabia Bisericii străbate în cele din urmă marea istoriei până în veşnicia Împărăţiei celei neînserate a lui Dumnezeu.

În această călătorie, corabia Bisericii îi cuprinde pe toţi credincioşii săi, păstrători şi mărturisitori ai dreptei credinţe, adică pe creştinii mireni, vieţuitorii sfintelor mănăstiri, diaconii, preoţii şi arhiereii. Fiecare membru al Bisericii, primind „harul după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4, 7), îşi are rolul său distinct, unic în mersul corăbiei. Astfel, arhiereul și, în mod special, Întâistătătorul unei Biserici ocupă un loc specific, lucrarea sa fiind, cu precădere, cea de coordonare, de conducere, sub călăuzirea Mântuitorului Hristos.

În permanentă lucrare

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înţeles, încă din timpul slujirii sale în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, că zidirea de biserici reprezintă o prioritate. Bisericile ridicate în satele şi cartierele urbane unde acestea lipseau, precum şi Catedrala Mântuirii Neamului constituie cetăţi de scăpare, limanuri liniştite şi oaze de odihnă liturgică pentru credincioşii călători pe corabia Bisericii lui Hristos din România.

Cartea sfântă, dătătoare de hrană duhovnicească, este absolut necesară în mersul corabiei Bisericii spre Împărăţie. Părintele Patriarh Daniel, prin editurile şi tipografiile Patriarhiei, a oferit credincioşilor un număr impresionant de exemplare de Biblii, lucrări ale Sfinţilor Părinţi, enciclopedii, dicţionare, manuale, reviste şi ziare, broşuri și pliante. Toate acestea îl ajută pe creștin în strădania sa de a rămâne pe cale și a ajunge la destinație.

Corabia Bisericii, întâlnind pe mare şi zone învolburate, călătorii au nevoie, pe lângă rugăciune şi asceză, şi de acces la informaţie pentru a face faţă mai uşor valurilor. Instituţiile media, precum Radioul şi Televiziunea Trinitas, Ziarul Lumina şi Agenţia de ştiri Basilica, oferă credincioşilor români din ţară şi din diasporă posibilitatea cunoaşterii la timp şi în detaliu a căii pe care o parcurge corabia Bisericii.

Părintele Patriarh Daniel urmăreşte îndeaproape această lucrare, o impulsionează, îi adaugă elemente noi atunci când nevoia o cere.

Corabia Bisericii poartă în sânul ei şi mulţi credincioşi suferinzi în trupul lor, lipsiţi de cele necesare unei vieţi normale. Se observă faptul că în ultimii ani, cu precădere, mesajul şi lucrarea Întâistătătorului Bisericii noastre se îndreaptă cu stăruinţă spre cei săraci. Intensificarea vieţii liturgice şi duhovniceşti, pe de o parte, şi grija pentru cei în nevoie sunt coordonatele fără de care viaţa Bisericii nu poate fi concepută. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înţelege aceasta şi acţionează în consecinţă.

Biserica este alcătuită, în cea mai mare parte, din „bisericile cele mici de acasă”, adică din familiile creştine din parohii. Familia, în forma lăsată de Dumnezeu – bărbat, femeie şi copiii lor -, este supusă în zilele noastre unor mari presiuni care-i ameninţă unicitatea, importanţa şi specificul. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a inclus în preocuparea şi lucrarea sa această problematică pe care o consideră esenţială pentru mersul firesc al lucrurilor.

În calea pe care o străbate Biserica, credincioşii ei au trebuinţă de hrană curată şi de izvoare limpezi, care să-i hrănească şi să-i adape cu pâine adevărată şi apă vie. Atenţia îndreptată timp de un an de zile asupra unei persoane sfinte sau asupra unui moment important din viaţa Bisericii sau a Ţării oferă cele de trebuinţă ca inspiraţie, imbold şi determinare în strădania de a vieţui cât mai autentic creştineşte. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel propune în fiecare an o perspectivă în acest sens şi se constată folosul duhovnicesc şi de cunoaştere care decurge din raportarea anuală la un chip al sfinţeniei sau la o lucrare de excepţie din istoria Bisericii.

Atenție și grijă părintească pentru românii plecați în străinătate

În ultima perioadă, corabia Bisericii Ortodoxe Române călătoreşte şi prin alte spaţii teritoriale decât cele de acasă. În Canada sau Australia, în Italia, Portugalia sau în regiunile scandinave s-au înfiinţat eparhii noi în ultimii 10 ani. Acestea s-au adăugat celor existente, înfăţişând împreună cu parohiile şi mănăstirile din diasporă un alt chip al Bisericii Române decât cel cu care eram obişnuiţi. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înţeles foarte bine această noutate din viaţa Bisericii noastre şi a întreprins cele necesare, împreună cu ierarhii şi preoţii români din străinătate.

Baza materială necesară lucrării misionare a Bisericii s-a îmbunătăţit considerabil în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Iaşi ca mitropolit şi în ultimii 10 ani de slujire patriarhală. Viaţa liturgică şi duhovnicească, activitatea educaţională şi de caritate constituie conţinutul lucrării bisericeşti desfăşurate în spaţii construite și amenajate corespunzător, în care ostenesc oamenii care au propriile lor nevoi, inclusiv materiale.

Gestionată corespunzător, cu grija de netransformare a ei în scop în sine, partea economică, edilitară sau administrativă este necesară în lucrarea Bisericii. Părintele Patriarh Daniel se străduieşte şi în această direcţie, având convingerea că mersul normal al Bisericii cuprinde şi latura materială care, pusă în slujba oamenilor, ajută la îndeplinirea misiunii bisericeşti;

În ultimii ani, s-a obţinut o îmbunătăţire a contribuţiei pentru salarizarea personalului bisericesc din partea statului. În special preoţii din mediul rural, cântăreţii bisericeşti şi vieţuitorii mănăstirilor au beneficiat de aceste îmbunătăţiri. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a susținut personal demersuri specifice și insistente în acest sens și ele vor continua cu siguranță.

Lucrarea Părintelui Patriarh Daniel în cei 10 ani de slujire patriarhală poate fi privită doar din perspectiva binecuvântării lui Dumnezeu revărsate asupra Bisericii Sale din România.

Din ce în ce mai des auzim vocea Patriarhului nostru sau citim în scrierile sale despre faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate împlini ceva bun în viața Bisericii și a lumii. Insistența Preafericirii Sale asupra impor­tanței rugăciunii și a înnoirii continue prin pocăință și asceză, în special în viața slujitorilor Bisericii, arată duhul care-l animă, așteptările pe care le are și năzuințele pe care le nutrește.

Pe măsură ce anii trec și încercările prin care trece Biserica se înmulțesc, se observă creșterea Preafericirii Sale în autoritate patriarhală, axată nu numai pe elemente de experiență profesorală, intelectuală, edilitară sau administrativă cu care ne-a obișnuit, dar și în aspecte care ating sfera adâncă, teologică, în sensul duhovnicesc, integral al cuvântului.

La împlinirea unui deceniu de slujire patriarhală a Întâistătătorului nostru, se cuvine să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă faţă de Preafericirea Sa şi faţă de întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Îl rugăm pe Dumnezeu ca şi de acum ­înainte să cuprindă în marea Sa milostivire pe credincioşii, monahii, preoţii şi arhiereii săi, pentru ca împreună cu Părintele Patriarh Daniel, aflându-ne în corabia Bisericii și călătorind pe același drum al celor ce ne-au precedat în dreapta credinţă, să preaslăvim pe Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Sursa: basilica.ro