binecredincios

Biserica este casa tuturor creştinilor

Adevăraţii binecredincioşi creştini doresc a merge, a intra, a sta şi a rămâne în Biserică – Locaşul lui Dumnezeu.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe a condus, timp de 25 de ani, două mari obşti călugăreşti

Ca stareţ al celor două mănăstiri, Cernica şi Căldăruşani, Cuviosul Gheorghe a împărţit soborul în două părţi, punând în fiecare mănăstire câte un egumen destoinic. A rânduit la biserică pravilă zilnică, spovedanie deasă, ascultare şi masă de obşte, după tradiţia Athosului şi potrivit aşezământului său.

Cum au fost descoperite moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov?

Prin lucrare dumnezeiască, într-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea, căreia i-a spus că dacă părinții ei vor scoate moaștele sale din apă, ea va fi tămăduită de boală.

Cuviosul Procopie (Picu) Pătruţ – misionar, cărturar autodidact, poet şi ascet în mijlocul lumii

El nu trăia prin biserică, ci pentru biserică şi pentru idealurile morale ale ei, închinându-şi fiecare clipă a vieţii sale slujirii Domnului prin cântare, prin alcătuire de versuri, prin zugrăvire de lucruri sfinte, prin citire de cărţi bisericeşti, religioase şi teologice şi prin opere de dragoste faţă de aproapele său. Literatura bisericească românească cred că n-a avut niciodată un mai setos cititor, tălmăcitor şi următor ca pe monahul Procopie (Picu) Pătruţ.

Cum au ajuns moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi?

Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei).

Rugăciune pentru căsătorie, către Dumnezeu-Tatăl

Auzi smerita mea rugăciune care se înalţă către Tine din adâncul inimii de fecioară: dă-mi soţ cinstit şi binecredincios, ca să Te preaslăvesc în dragoste şi înţelegere împreună cu el pe Tine, Dumnezeul Cel Milostiv, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Pilda vieții vorbeşte

Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. De aceea, dacă predică unul care nu are trăire, nu îl încredinţează lăuntric pe celălalt, nu îl schimbă, oricât de bună ar fi predica lui.

Omul se înnoieşte, întinereşte de pe urma bunei credinţe…

Mie îmi apare în floarea şi frumuseţea tinereţii, cu adevărat viu, numai cel binecredincios. Acesta răspândeşte mireasma duhovnicească a nemuririi; se simte că în el trăieşte Dumnezeu, dând viaţă sufletului.