catehezele Sfantului Teodor Studitul

Când ne rugăm pentru ceilalți, chiar noi suntem primii care simțim ajutorul lui Dumnezeu

Marele Moise a strigat către Dumnezeu „Dacă vrei să le ierți lor păcatul, iartă-l. Dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta”. Și fiecare dintre sfinți, având aceeași compătimire, se ruga pentru ceilalți. Așadar, și noi, dacă dorim să umblăm pe urmele lor, să nu avem în vedere numai cele ale mântuirii noastre, ci să ne rugăm și pentru lume, miluind și îndurându-ne de toți oamenii, precum ni s-a poruncit nouă de către Apostol: „să facem rugăciuni și cereri”. Astfel mai înaintea altora, pe noi înșine ne vom folosi, străpungându-ne inima și curățindu-ne de deprinderea pătimașă.

Numai Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!” poate liniști și gândurile noastre zbuciumate

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?

Rămâi aproape de Cel care te iubește și te va iubi mereu

Păcatul orbește și întunecă atât de mult sufletul, încât nu-l mai lasă să vadă frumusețea, frumusețea lumii create și frumusețea Creatorului. Sfântul Teodor Studitul spune că a contempla frumusețea creației și a Creatorului păzește nestricată frumusețea minții noastre, fiindcă prin această contemplare mintea nu se mai preocupă cu lucrurile deșarte ale vieții, uită de toate răutățile, amintindu-și numai de Dumnezeu.

Să nu irosiți ostenelile Postului Mare, ci prețuiți Pătimirea lui Hristos și prăznuiți cum se cuvine Sfintele Paști

Pentru dragostea și jertfa lui Hristos, noi, cei osândiți, ce vom aduce Celui ce a pătimit pentru noi, și S-a îngropat, și a înviat? Paharul mântuirii voi lua, împreună cu David, și numele Domnului voi chema. De aceea când va veni Sfânta Înviere, să luăm aminte cu acrivie, și sărbătoarea să o prăznuim cu strălucire și dumnezeiește – căci este Paștile, Paștile, cel dintâi și cel mai mare dintre darurile dumnezeieștii iconomii –, iar trupul să-l înfrânăm cu evlavie și chiar dacă schimbăm mâncărurile, să nu schimbăm și stările. 

Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Pentru ce socotim ca vrednică de îmbrățișat această viață vremelnică? Pentru ce suntem pironiți de relația cu ea? Pentru ce ne vine greu să ne smulgem din ea la ieșirea din ea? Căci al celor fără de minte este să nu vrei să te întorci acasă din surghiun, nici să revii din război, la pace.

Dumnezeu îl iubește pe postitorul vesel

Bun este postul, pentru că potolește patimile și supune trupul duhului. Bună este lacrima, că șterge și spală inima de păcate și o înfățișează pe ea curată Domnului. Bună este rugăciunea, că înaripează mintea și o face împreună-vorbitoare cu Dumnezeu. Bună este dragostea, că pretutindenea trece cu vederea cele ale sale, pentru folosul aproapelui. Bună este râvna, că ușurează ostenelile și întinerește duhul, încât îl face pe bătrân să întinerească.

Și noi ne putem mântui cum s-au mântuit Sfinții Părinți!

Nu spun să nu mâncăm și să nu bem, nici să nu ne întâlnim unii cu alții, nici să vorbim cu fratele, nu spun să nu dormim, nici să nu ne odihnim. Nu spun să nu ne luăm un răgaz, nici să nu venim unii la alții pentru o voroavă, ci să le lucrăm pe acestea toate cu bună rânduială și cu măsură și la vremea și locul potrivit, pentru ca de aici împletind virtute la virtute și aflându-ne din sporire în sporire să ne petrecem viața în pace, netulburată, lină, îngerească.

În Hristos suntem liberi ca pasărea cerului. Să ne ridicăm deasupra ispitelor!

Când simte prezența vânătorului, pasărea, deschizându-și aripile, zboară sus și scapă de laț. Tot așa și noi, când vânătorul sufletelor noastre, diavolul, vine, ca înaripați în Duhul prin contemplarea intensă, să căutăm cele de sus, să privim cele de sus.

Se apropie Nașterea Domnului, cea mai mare bucurie din lume ne bate la ușă!

Acestea au dorit să le vadă prorocii și drepții cei din veac, dar nu au văzut decât prin credință. Dar noi „am văzut cu ochii noștri și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieții și Viața S-a arătat” și am primit înfierea. „Dar ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?”, a strigat Sfântul David de mai înainte. „Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema”. Prin urmare, să ne bucurăm, fraților!