Deja postul a înaintat și ne impune nouă, fraților, încă și mai mult să ne silim în continuare cu râvnă: Cum socotește cineva nu din întristare sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe postitorul vesel[1]. Însă regula chinovială nu lasă pe fiecare să petreacă după voia proprie. Dar aceasta este regula comună a ascultătorilor, tăierea propriei voiri. Bun este postul, pentru că potolește patimile și supune trupul duhului. Bună este lacrima, că șterge și spală inima de păcate și o înfățișează pe ea curată Domnului. Bună este rugăciunea, că înaripează mintea și o face împreună-vorbitoare cu Dumnezeu. Bună este dragostea, că pretutindenea trece cu vederea cele ale sale, pentru folosul aproapelui. Bună este râvna, că ușurează ostenelile și întinerește duhul, încât îl face pe bătrân să întinerească.

Așadar, să ne însuflețim, să fim râvnitori. Vremea este de psalmodie? Să venim cu osârdie. Vremea este de lucrare? Să lucrăm cu tărie. Vremea este de liniște? Să ne liniștim cu binecuvântare. Vremea este de vorbire? Să vorbim cu purtare de grijă. Și, pe scurt, toate cu bună cuviință și cu rânduială să se facă[2], precum ni s-a poruncit, ca să rămânem în afara zgomotului și a oricărei dihonii. Să se săvârșească numărul de metanii și să se împlinească obiceiul citirii Psaltirii, după puterea fiecăruia, întreținându-ne și sănătatea trupului. Și Dumnezeul păcii să ne învrednicească de Împărăția Cerurilor, unde nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt[3], precum este scris. De care fie să ne împărtășim cu îmbelșugare, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Teodor Studitul, Catehezele Mici, Cateheza 61, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)

[1] II Cor. 9, 7.

[2] I Cor. 14, 40.

[3] Rom. 14, 17.