conducatorii tarii noastre

Credința noastră, influențată de măsura credinței conducătorilor?

Când pe tronul împărătesc se urcă unul care mărturiseşte aceeaşi credinţă în Dumnezeu ca şi noi, religia se moleşeşte. Dar când stăpâneşte un împărat necredincios...

Zis-a Domnul: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește”

Asistăm de ceva vreme la adevărate lupte fratricide între unii cârmuitori politici: dispute, polemici, acuze, declarații belicoase, reproșuri. „Bine, bine”, vor spune unii, „asta e democrația, pluripartidismul”. Freamătul societății noastre l-a prevestit Mântuitorul Hristos, când a zis: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește”.  Spusele Domnului reflectă perfect starea neogoită a nației române, dar mai cu seamă ne atenționează asupra pericolului care ne pândește.

Conducătorul creştin şi slujitorul angelic: două pericole pentru Biserică?

Ne-am obişnuit să considerăm că Biserica lui Hristos este ameninţată, din afară, doar de prigonitori, iar dinăuntru, de cei cu tendinţe eretice sau schismatice, ori de cei ce, prin viaţa lor, nu se ridică la înălţimea morală a numelui de creştin. Rareori sesizăm, de exemplu, că un pericol îl pot reprezenta şi cei care au o râvnă foarte mare pentru Dumnezeu, dar una fără dreaptă socoteală, fără a şti „fiii cărui Duh sunt” (Cf. Luca 9, 55). Şi mai rar sau deloc recunoaştem un potenţial pericol acolo unde ne aşteptăm mai puţin: la conducerea creştină a unui stat sau la slujitori ai Bisericii cu viaţă curată, îngerească. Asta, cu toate că Sfântul Ioan Gură de Aur atrăgea atenţia asupra acestor aspecte încă de acum şaisprezece secole.