„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). Folosirea valorilor creștine în viața socială și politică e inevitabilă lumesc, dar idolatrizarea ideologiilor se poate evita. Idolatrizarea duce la război, iar duhul războiului nu e un duh de pace.

Ortodoxismul crește din virtuțile ascultării și smereniei, iar liberalismul din cele ale demnității și libertății. Niciunele dintre acestea nu sunt mai mari decât dragostea.

Numai cine cunoaște dragostea știe de ce duce lipsă. Cei puternici politic sunt acolo unde sunt pentru că au demonstrat în lupta pentru putere că nu țin seamă de dragoste. Ajunși acolo, slăvesc idolul politic ortodoxist sau liberal, cu gândul că astfel își vor arăta dragostea și loialitatea. Cu toții se află în înșelare. Idolii politici nu pot fi scoși din lumea căzută, dar ei trebuie arătați drept ceea ce sunt. Dragostea – când ai putere – se vede din fapte pentru persoane concrete.

Capcana slăvirii nemăsurate a țărilor și popoarele în dauna persoanelor se vede când apare răutatea. Aceasta cale duce la distrugerea popoarelor. „Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace” (Psalmi 36, 37). Urmașii nu vor mai fi.

Când nu mai poți evita răutatea, mai bine lași pe altul să conducă. Sau te vor îndepărta oamenii. „Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ” (Iov, 22, 29).