convieţuire

Căsnicia presupune concesii și compromisuri, dar și multă bucurie

Soţii trebuie să discute deschis, să-şi îm­părtăşească greutăţile şi dorinţele. Trebuie să-şi res­pecte unul celuilalt părerile, gusturile şi obiceiu­rile.

Voinţa soților „arde” toate piedicile

Acolo unde între soți există voinţă pentru conviețuire, piedicile sunt trecute cu vederea. Voinţa „le arde”.

Scriptura este aceeași, și pentru monahi, și pentru mireni

Legea lui Hristos și învățătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci și pentru mireni, căci după cum grăiește Sfântul Pavel: privegheați întru toată răbdarea, rugându-vă, și grija de trup să nu o faceți spre pofte! (Romani 13, 14)

De ce nu-și găsesc unii jumătatea?

Este posibil ca necăsătorindu-te să te ferească Dumnezeu de necaz. Dar corect este ca noi să ne rugăm: „Doamne, în problema mea, vezi Tu cum faci! Fă ceva în folosul meu”.

Paradoxul convieţuirii

Convieţuirea corectă conţine totdeauna un procent real din viaţa personală care se potriveşte fiecăruia dintre voi. Doza de viaţă personală întreţine şi tonifică legătura voastră, unitatea dintre voi. 

Bărbatul este șeful casei?

Sunt multe femei care cedează unui astfel de tratament şi-şi reneagă astfel personalitatea. Aceasta însă nu înseamnă viaţă, nici nu este cel mai bun lucru pe care-l aşteaptă cineva de la căsnicia sa. În astfel de condiţii, convieţuirea numai sănătoasă nu este!

Învățați tinerii să aibă „capul pe umeri” și să facă alegerile potrivite

Tocmai de aceea și Stăpânul tuturor a consacrat nunta, ca să ne îndepărteze de conviețuirea nelegiută.

În puterea noastră stă să oferim prietenia, dar niciodată să o cerem de la alții

Creştinul este prieten cu toţi şi cu nimeni. Cu toţi, pentru că nu poate să nesocotească pe cineva, şi cu nimeni, pentru că nu poate să prefere pe cineva.

Crucea lui Hristos depăşeşte orice martiriu omenesc

Sfântul, cu toată viaţa lui, urcă spre cruce, se răstigneşte, iar omul care trăieşte alături de el nu suportă această viaţă răstignită. Ispitele primite de sfinţi sunt mai mari decât ale noastre, deoarece inima lor era mai sensibilă şi de aceea toate lucrurile primite în viaţa lor căpătau dimensiuni mult mai mari. Crucea lui Hristos depăşeşte orice martiriu omenesc, deoarece Hristos era nepătimaș, era fără de păcat. Noi moştenim moartea şi chiar întărim puterea morţii în toată viaţa noastră, prin păcatele noastre.

Nu te face judecătorul altuia!

Cine îţi dă dreptul de a judeca pe altul? De unde această calitate supraomenească? Este cineva dintre noi fără greşeală? În genere, omul este înclinat să fie foarte iertător faţă de sine şi foarte aspru faţă de alţii.

Pagini