darul lui Dumnezeu

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Începutul vieții duhovnicești este simțirea păcatului propriu

Trebuie să ne neliniștim atunci când nu simțim pa­timile ce există în adâncul nostru.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos

„Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.”

„Cine are darul rugăciunii nu şi-l destăinuie, fiindcă l-ar pierde”

„Toţi pustnicii adevăraţi nu au rupt legătura cu lumea, pentru că oricum mai ajungeau la ei unul, altul. Erau deschiși şi primitori de străini. Dar nu primeau pe oricine. Cunoşteau cu duhul pe omul care venea la ei.”

Căsătoria este, înainte de orice, unirea sufletului cu Dumnezeu

Căsătoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atâta vine ura şi face vrajbă! Nunta este mai mult decât acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu.

Sfântul Luca al Crimeei învie din morți o femeie, iar medicul ei se convertește la Ortodoxie

Monitorul, timp de șase minute, a arătat o linie dreaptă. Și atunci, când toate arătau că F. a murit, ea a deschis ochii. Doctorul musulman s-a pierdut, la fel și ceilalți. Pentru câteva secunde, nimeni nu s-a mișcat. Toți o vedeau pe F. vie. După câteva respirații, F. a deschis gura și a zis (în engleză): „M-a vizitat Sfântul Luca, Doctorul... Îl știu, dar nu l-am chemat în ajutor. Sfântul Luca... Sfântul Luca m-a vizitat... Sfântul Luca”.

Tradiția creștină accentuează faptul că viața umană este sacră

Fiecare, fără excepție, are capacitatea de a atinge virtutea, sfințenia, şi în cele din urmă theosis‐ul sau „îndumnezeirea”: participarea deplină și eternă la energiile sau atributele divine. Din acest motiv, tradiția creștină accentuează atât de stăruitor faptul că viața umană este sacră.

Taina căsătoriei, dar al lui Dumnezeu

Căsătoria, cu toate dificultățile pe care le presupune, îl îmblânzește pe om, îl conturează, îl coboară cu picioarele pe pământ adică, îl face om în adevăratul sens al cuvântului.

Când soții se văd unul pe celălalt ca dar de la Dumnezeu, atunci nu mai este loc de plictiseală

Avem atâta putere de la Dumnezeu, încât putem muta munții din loc! Cu ea putem să descoperim că bărbatul e mereu nou, că soția mea e mereu alta. Dar pentru asta, realitatea trebuie privită cu ochi duhovnicești și privire plină de har.

Pagini