darul lui Dumnezeu

Sfântul Daniil Sihastrul – ctitor duhovnicesc al mănăstirilor zidite de Ştefan cel Mare

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dumnezeiesc lăcaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

O familie fericită începe cu doi soți care se înțeleg bine

Dacă bărbatul şi femeia trăiesc în armonie, şi copiii cresc bine, şi casa este ţinută în rânduială, şi vecinii se împărtăşesc de binele ce emană din acea casă, şi prietenii, şi rudele. Astfel se produc mari binefaceri şi pentru familie şi pentru state.

Minuni ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat

O femeie care avea un copil mut și demonizat s-a apropiat cu credință și a pus copilul la picioarele stâlpului. Ridicând ochii, copilul vede fereastra închisă și deodată ca un fulger luminos și foarte strălucit a coborât de sus din adăpostul de piele și un vuiet mare s-a făcut și s-a auzit un glas zicând: „Ieși, duh necurat, izgonit de Hristos prin Sfântul Simeon”. Și îndată a fost tămăduit copilul și vorbea, mulțumind și slăvind, împreună cu mama lui, pe Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

„Întru necaz, ne-am adus aminte de tine”

De multe ori, când avem la îndemână toate bunurile, uităm de Dumnezeu. După cum spune Scriptura despre poporul lui Israel: „Şi s-a săturat şi s-a lepădat cel iubit; îngroşatu-s-a, îngrăşatu-s-a, lăţitu‑s-a şi a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au făcut pre el” (Deuteronom 32,15).

Arhimandritul Irinarh Roseti – 16 ani de nevoinţă pe Muntele Tabor

Locuitorii din părţile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida şi din tot ţinutul preţuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toţi alergau la el pentru sfat, pentru citit şi spovedanie, căci aveau pe stareţ la mare evlavie, pentru că şedea în pustie. Încă îi dăduse Dumnezeu dar că, dacă citea la vreun bolnav, se făcea sănătos; iar cei ce nu năşteau copii veneau la sfinţia sa cu credinţă şi le citea rugăciuni.

Căsătoria este, înainte de orice, unirea sufletului cu Dumnezeu

Căsătoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atâta vine ura şi face vrajbă! Nunta este mai mult decât acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu.

Sănătatea este darul lui Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ea

Nu este păcat să ne rugăm pentru însănătoşire. Trebuie să adăugăm, însă: „Dacă vrei, Doamne!”. Deplina supunere faţă de Dumnezeu, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Cel bun, dă pace sufletului, şi pe Domnul Îl pleacă spre milostivire... Şi El fie că ne va însănătoşi, fie că ne va sălăşlui mângâiere în suflet, oricât de tristă ar fi situaţia.

Din minunile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

După terminarea liturghiei au mers cu toţii la mormânt. Trupul răposatului, întreg şi nevătămat, era rezemat de zidul bisericii. Şi iată, o, minune preaslăvită! În timp ce Sfântul Calinic citea rugăciunile de dezlegarea păcatelor, trupul cel neputred a început a se preface în ţărână, de la picioare spre cap. La sfârşitul rugăciunilor, întreg trupul său se prefăcuse într-o grămăjoară de ţărână amestecată cu oase albe. Uimiţi toţi de aceasta, au dat slavă lui Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și viaţa sa plină de înfrânări

În vara anului 1817, Sfântul Calinic n-a mâncat pâine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, după apusul soarelui, mânca câte o felie de pepene şi fructe crude, ca să-şi potolească slăbiciunea firii şi să nu calce porunca stareţului.

Pagini