darul lui Dumnezeu
 

Moştenirea duhovnicească lăsată de marii stareţi de la Sihăstria

De la părintele Ioanichie Moroi, stareţul nostru al tuturor, a rămas în Sihăstria viaţa de obşte întemeiată de sfinţia sa, după exemplul său personal. La aceasta a ajutat foarte mult viaţa sa curată, de ascet, plină de dragoste pentru tot soborul. De la părintele Cleopa Ilie a rămas citirea neîntreruptă a Psaltirii în biserică, cuvântul său înţelept cu care ne învăţa pe toţi calea mântuirii şi dragostea sfinţiei sale, care a cucerit toate sufletele.

Arhidiaconul Varlaam Arghirescu – o jumătate de secol în slujba oamenilor şi a bisericii

În vara anului 1942, părintele Varlaam a fost găsit dimineaţa adormit în Domnul, culcat pe masă, cu cheile catedralei sub căpătâi. Nu s-a găsit în chilia lui nici un fel de avere, decât o ladă plină cu mii de chitanţe adunate de la elevi şi studenţi pe care îi ajutase timp de o jumătate de veac. Aceasta era cea mai mare avere a părintelui Varlaam!

Consumarea relaţiei trupeşti înainte de Taina Cununiei înseamnă batjocorirea lui Dumnezeu

Chiar şi dintre tinerii care cred, care nădăjduiesc în Dumnezeu, care merg la Biserică şi cer prin rugăciunile speciale ca Dumnezeu să-i ajute să cunoască persoana potrivită, cu care să se unească prin căsătorie, în practică lasă să se înţeleagă că Taina Cununiei săvârşită de către preot este o simplă ceremonie, care se face pentru ca nunta lor să aibă mai multă validitate civilă. Adică, să fie recunoscută de rudenii, de vecini, de prieteni, de societate. Din nefericire, nu asociază esenţa nunţii cu Taina Sfântă.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă (Părintele Paisie Olaru)

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 
Dumnezeu, când a voit să-l aducă pe om în lume, i-a pregătit întregul univers ca pe un palat preafrumos. 

Sănătatea este darul lui Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ea

Nu este păcat să ne rugăm pentru însănătoşire. Trebuie să adăugăm, însă: „Dacă vrei, Doamne!”. Deplina supunere faţă de Dumnezeu, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Cel bun, dă pace sufletului, şi pe Domnul Îl pleacă spre milostivire... Şi El fie că ne va însănătoşi, fie că ne va sălăşlui mângâiere în suflet, oricât de tristă ar fi situaţia.

Sfântul Luca al Crimeei învie din morți o femeie, iar medicul ei se convertește la Ortodoxie

Monitorul, timp de șase minute, a arătat o linie dreaptă. Și atunci, când toate arătau că F. a murit, ea a deschis ochii. Doctorul musulman s-a pierdut, la fel și ceilalți. Pentru câteva secunde, nimeni nu s-a mișcat. Toți o vedeau pe F. vie. După câteva respirații, F. a deschis gura și a zis (în engleză): „M-a vizitat Sfântul Luca, Doctorul... Îl știu, dar nu l-am chemat în ajutor. Sfântul Luca... Sfântul Luca m-a vizitat... Sfântul Luca”.

Sfântul Daniil Sihastrul – ctitor duhovnicesc al mănăstirilor zidite de Ştefan cel Mare

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dumnezeiesc lăcaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Bucuria ascunsă a celor care se roagă

În spiritualitatea ortodoxă, totul e dătător de bucurie. Naşterea este bucurie, căci lumea este frumoasă şi Stăpânul ei este Dumnezeu; viaţa e bucurie, căci e darul lui Dumnezeu, moartea e bucurie, pentru că e poartă spre Dumnezeu. Rugăciunea duce la bucurie. Vieţuirea, şi în mijlocul lumii şi în pustiu, duce la bucurie.

Pagini