A cere ajutorul doctorului atunci când eşti bolnav nu este păcat, cu toate că boala e de la Dumnezeu – pentru că şi priceperea doctoricească tot Dumnezeu o dă, şi doctoriile tot Dumnezeu le-a zidit. Aşadar, când ne folosim de doctor şi doctorii, nu ne folosim de ceva aflat în afara căilor şi rânduielilor dumnezeieşti. Descântecele, nu ‒ acestea nu sunt calea lui Dumnezeu, pe acolo n-avem de ce să mergem!

Sănătatea este dar al lui Dumnezeu. Trebuie păzită. Dumnezeu a făcut doctorul şi doctoriile pentru cazul când omul nu o păzeşte. A te folosi de aceste mijloace nu înseamnă a te abate de la rânduielile Lui.

Domnul să o ajute pe fiica dumneavoastră să capete folos de pe urma tratamentului. Să se roage Domnului, cerând ca El să le dea doctorilor pricepere, încât să pună şi diagnosticul corect, să prescrie şi doctoriile necesare. Pentru că Domnul e Cel ce vindecă. Doctorii sunt numai unealta Lui. A-ţi fi silă de doctor şi doctorii este ca şi cum I-ai face reproşuri lui Dumnezeu.

Nu este păcat să ne rugăm pentru însănătoşire. Trebuie să adăugăm, însă: „Dacă vrei, Doamne!”. Deplina supunere faţă de Dumnezeu, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Cel bun, dă pace sufletului, şi pe Domnul Îl pleacă spre milostivire... Şi El fie că ne va însănătoşi, fie că ne va sălăşlui mângâiere în suflet, oricât de tristă ar fi situaţia. (Sfântul Teofan Zăvorâtul – Extrase din scrisori către bolnavi cuprinşi de akedie)

(Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 144-145)