dumnezeiasca dragoste

Sfântul care a trăit ani de zile pe o creangă de migdal, păstrându-și neschimbată tinerețea feței

S-a așezat pe o creangă a copacului. După cum a putut, și-a construit un mic suport pe care se putea întinde. Astfel a înfăptuit nevoințe pustnicești suprapământești, dovedind perseverență și o mare putere de răbdare. A fost muncit de vânturi, de ploi și zăpezi, ars de căldura soarelui din timpul verii și de alte strâmtorări, fiind chinuit cumplit. Niciodată nu s-a moleșit cu sufletul. Nu era niciodată somnoros sau lipsit de vlagă. Fața lui de înger nu s-a schimbat, nici s-a prefăcut vreodată. Obrajii săi nu și-au pierdut roșeața, ci erau ca de trandafir.

Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu ne-a chemat pe toţi – pe unii din copilărie, pe alţii la maturitate, iar pe alţii la bătrâneţe. Fiind atât de bun, El ne-a luat pe toţi aşa precum o găină îşi adună puişorii sub aripile ei, pentru a ne face părtaşi ai dumnezeieştii Sale împărăţii. El nu s-a dezgustat de nimic – nici de bube, răni, boli sau de vreo deformare a trăsăturilor duhovniceşti ale sufletelor noastre. 

Dragostea este triumful creştinului asupra diavolului, urii şi invidiei

Aşa precum nu putem să trăim fără aer, la fel cu neputinţă să trăim în viaţa veşnică cu Dumnezeu dacă nu respirăm prea dulcele şi înmiresmatul aer al dragostei lui Dumnezeu.

Luările de mită

Cine nu va trece cu vederea răpirile şi luarea de mită şi altele care sunt afară de poruncile lui Dumnezeu, care nu se cade a le săvârşi, unul ca acela se va trece pe sine cu vederea.