„Iscusit eşti tu în căile tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai deprins căile tale, şi chiar şi în poalele hainelor tale se află sângele săracilor nevinovaţi, şi totuşi zici: N-am greşit” (Ieremia 2, 33-35).

Pentru aceasta avem trebuinţă de ajutorul Duhului lui Dumnezeu, pentru ca suflând El ca un vânt al bunătăţii să îndrepteze inimile noastre întru dragostea lui Dumnezeu. Şi să nu zici - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - că iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe mine, că acestea sunt graiuri fără de fapte. Că de iubeşti pe Dânsul mai mult decât pe tine, iubeşte-L mai mult decât argintul şi atunci vei crede că şi mai mult decât pe tine îl iubeşti. Iar cine nu va trece cu vederea avuţiile pentru Dumnezeu, ce zic avuţiile sale, de nu va trece cineva cu vederea răpirile şi luarea de mită şi altele care sunt afară de poruncile lui Dumnezeu, care nu se cade a le săvârşi, unul ca acela se va trece pe sine cu vederea. Deci tot cel care va vrea să se deprindă pe sine cu dumnezeiasca dragoste, dator este, mai întâi, a-l iubi pe aproapele său şi a nu-l scârbi, ca şi cum va pune un prea bun şi adevărat început. Iar cel ce va face într-alt chip, acela pe sine se înşeală şi niciodată nu va putea iubi pe Dumnezeu.

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție coordonată de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 20)