Sufletele care-L iubesc pe Hristos respiră mireasma duhovnicească a celeilalte lumi, lumea duhului, care este Împărăția Cerurilor. Chiar din această viață este gustată din apele care curg de la tronul harului lui Dumnezeu. Băutura de la masa cerească este dumnezeiasca dragoste. Desfrânații au băut această băutură și rănile păcatelor lor au fost alinate; bețivii au devenit postitori; bogații au dorit sărăcia întru Hristos; săracii s-au îmbogățit cu nădejdi dumnezeiești; cei slabi au devenit tari; cei neînvățați s-au înțelepțit!

Dragostea este triumful creștinului asupra diavolului, urii și invidiei. Pentru a ajunge în dumnezeiescul port al dragostei lui Dumnezeu, noi trebuie mai întâi să ne temem de El ca Dumnezeu, Care pedepsește păcatul și greșeala. Nu este cu putință să traversezi marea și să ajungi în port fără corabie. În același timp, este imposibil să ajungi în portul iubirii fără pocăință. Teama de Dumnezeu ne face comandanți și căpitani în corabia pocăinței și ne poartă pe marea întunecată a vieții și ne călăuzește spre portul divin al dragostei dumnezeiești. Așa precum nu putem să trăim fără aer, la fel cu neputință să trăim în viața veșnică cu Dumnezeu dacă nu respirăm prea dulcele și înmiresmatul aer al dragostei lui Dumnezeu.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 345-346)