fiu

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

De se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – cuvinte de folos pentru ucenicii săi

Fiii mei, să nu poftiţi a schimba harul cuvioşiei voastre pe unele lucruri pământeşti şi stricăcioase, după cuvântul psalmistului ce zice: Bogăţia de ar curge, să nu vă lipiţi inima de ea (Psalmi 61, 10).

Bucuriile duhovnicești nu se cer, ci se dobândesc

Trebuie a mulțumi și a răsmulțumi, dar a nu le căuta. Și cine cere bucuriile astea nu se mai cheamă Fiu după dar, ci se numește argat, pentru că argatul cere plata. Fiul cere de la Tată: „Tată, dă-mi și mie o parte din avere”, iar Tatăl îi spune: „Fiule, de te vei face sănătos, toate ale mele, ale tale vor fi”.

Pildă de nevinovăție

Minunându-se de o asemenea nevinovăție a starețului, tâlharii i-au întors toate câte luaseră din chilia lui; apoi, căindu-se, grăiau unii către alții: «Acesta cu adevărat este omul lui Dumnezeu!»”.

Protejându-i fără discernământ, părinții își sabotează copiii

Părinții care îi obişnuiesc pe copii să le vină toate de-a gata, chiar şi apa, ca să înveţe şi să nu piardă timpul, îi sabotează atât pe băieţi, cât şi pe fete. Şi copiii nu înţeleg cât se osteneşte mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc. După aceea, copiii le vor vrea pe toate în palmă, și încep: farfurii de o singură folosinţă, haine de o singură folosinţă, mănâncă numai pizza, pe care nu ştiu nici măcar să o învelească în hârtie... În felul acesta, ei devin nişte oameni complet nepuntincioși. Nu sunt buni nici pentru căsătorie, nici pentru călugărie.

„Omul adevărat este fiul lui Dumnezeu”

Un fiu capătă continuu de la tatăl daruri noi și până la urmă tot ce are tatăl.

Duhovnicul, călăuză pe cărarea mântuirii

El nu arată pe o hartă dinainte făcută, care este calea cea bună; el însuși călătorește cu fiul său duhovnicesc, purtându-l pe umerii săi; îl îndrumă pas cu pas, ferindu-l de rătăcire.

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru iconomul mănăstirii

Deşi multe căderi vor pătimi fraţii, ca nişte oameni cu neputinţe, şi felurite scârbe cu nemulţumire îţi vor pricinui, tu, fiul meu, nu-i mustra cu patimă, nici să-i osândeşti după obicei, ca să nu cazi şi tu din bunătăţi şi mai târziu vei rămâne cu mântuirea mai prejos decât cei ce de-a pururea cad şi se scoală.

Motivele pentru care avem tendința de a face diferențe între frați

Dacă aveţi copii de amândouă sexele, fiţi atenţi să nu apară printre ei „favoriţi” cărora să li se permită totul sau, dimpotrivă, „cenuşărese” ce nu pot face altceva decât să aştepte cu supunere vârsta adultă, când se vor putea elibera de prejudecăţile dumneavoastră. Din punct de vedere psihologic, atât „paria”, cât şi „favoriţii” sunt la fel de traumatizaţi. Primii sunt oropsiţi, dar nu sunt liberi: ei se străduie toată viaţa, prin orice mijloace, să primească dovezi de dragoste şi de recunoaştere. Ceilalţi sunt răsfăţaţi şi prost pregătiţi pentru viaţa reală şi – lucrul principal – autonomă.

Pagini