Dacă lucrezi în atelier și ai pus mâna pe ciocan, pe bomfaier, pe fierăstrău, bați pe nicovală, sau dacă ești zidar sau tâmplar, sau orice meșteșug ai, de câte ori dai cu ciocanul, zi și „Doamne Iisuse!”. Când te duci la prășit, omule, și ai luat sapa pe umăr, ia-L și pe Hristos cu tine în minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!”. 

Dacă, făcând ascultare în mănăstire, pe limbă vom avea Rugăciunea lui Iisus, în minte vederea lui Dumnezeu, iar în inimă setea de El, atunci cu adevărat suntem fii ai lui Dumnezeu. Permanent să se roage inima. Neîncetat, cum zice Apostolul.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 259)