frică

Unui om pe care îl sperie înmulțirea neamului omenesc

Fără îndoială, cine uită de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omeneşti.

Tatăl este important în viața copilului încă din primele clipe de viață

Cel mai important este ca tatăl să se străduiască un pic şi să înveţe încetul cu încetul: să schimbe scutecele, să-i facă baie, să-l culce... Aceasta îi va da tatălui sentimentul de rudenie, iar pentru copil aceste atingeri ale mâinilor tatălui înseamnă mult în ce priveşte relaţiile lui ulterioare cu ambii părinţi.

Când moartea şi-a frânt mâinile în deznădejde

El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat şi a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Ne iubim pentru că înflorim împreună

Nu vă fie frică! Iubirea adevărată nu are legătură cu frica. Nu suntem iubiţi pentru calităţile şi urâţi pentru de­fectele noastre, ci pentru felul în care le „administrăm”. Talanţii noştri sunt şi calităţile şi defectele noastre. Ne iubim pentru că înflorim împreună, împreună creştem. Eu devin mai femeie, tu devii mai bărbat, şi Îl simţim pe Dumnezeu mai bine.

Rugăciunea trebuie să fie însoțită de faptă!

Numai o singură rugăciune este bineprimită şi bineplăcută Lui: rugăciunea cu fapta, care constă în a ne lepăda pentru totdeauna, cu tot sufletul, de orice încălcare a sfintelor Lui porunci şi apoi, în a ne întări cu frica Lui, săvârşind toată dreptatea cu bucurie duhovnicească şi dragoste nefăţarnică.

(Audio) „Omul care se întoarce spre Dumnezeu nu mai are frica bolii” – Arhim. Nichifor Horia

Predică la Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului) - Arhim. Nichifor Horia - Catedrala Mitropolitană din Iaşi - 12 ianuarie 2020

Fă tu ceea ce trebuie să faci şi Dumnezeu va face şi El ce trebuie să facă

Când Eu-l se sparge şi devine Tu, şi când şi Tu-ul se sparge şi se fac amândouă împreună Acela, atunci noi toţi ne facem ai Lui.

(Interviu) Dan Negru, despre Revoluția din ’89: „În zilele în care Timișoara era izolată de România, toți aveau un singur reper: Catedrala Mitropolitană”

16 decembrie 1989. Timişoara începea o revoltă care avea să schimbe soarta țării noastre. O demonstrație pașnică avea să se extindă și să aprindă scânteia unei confruntări între studenţi, muncitori sau simpli locuitori ai oraşului și plutoanele Miliţiei. Știau cu toții că acum nimic nu mai putea opri schimbarea.

Lupta duhovnicească nu are nimic din caracteristicile anxietăţii

Biserica doreşte ca toţi creştinii să fie curaţi la inimă, liberi, bucuroşi şi împăcaţi. Şi, când vorbeşte despre luptă, asceză, întristare, jale şi frică, în sens duhovnicesc, nu voieşte să chinuie şi să înspăimânte. Ci îngăduie o singură luptă, întru împlinirea mântuirii.

Cât prețuim răbdarea lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi?

Pe când faţă de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau ruşinii, sau respectului ‒, faţă de Dumnezeu nici una din aceste însuşiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp şi cu dreptate, ceea ce datorăm, şi asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. Astfel, omule, nu dispreţui bogăţia bunătăţii şi îndelungii Lui răbdări, și fii mereu drept faţă de Dumnezeu!

Pagini