„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea sunt ieșirile vieții” (Pilde 4, 23). Creștinul care a postit, s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, înnoiește în sine izvoarele harului deschise în el prin Sfântul Botez, care după aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nepăsare și căderi și de atâtea ori au fost curățite prin pocăință. Acum, ele sunt iarăși curățite după ultimele căderi.

Să le păzim, deci, cel puțin de acum, a nu le astupa iarăși prin neluare aminte, împrăștiere și nepăsare față de acele lucrări prin care se păstrează curățenia și dreapta curgere a apelor lor. Să prelungim postirea, să nu dăm frâu liber simțurilor, să nu contenim a ne ruga cu osârdie și lacrimi, să nu uităm faptele dragostei, să căutăm ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și, mai presus de toate, să vorbim cu Domnul, Care este în noi, și prin această împreună-vorbire să păstrăm în noi frica de Domnul și râvna de a plăcea lui Dumnezeu, în care se și află izvoarele vieții noastre duhovnicești! 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 20)