ganduri viclene

„Să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cele plăcute, dar mai cu seamă atunci când în viața noastră lucrurile nu merg așa cum vrem noi”

Cel care nu va învăța să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate și mai vârtos pentru cele care îi vin tocmai pe dos [de cum ar dori], nu va înainta niciun milimetru mai departe de acolo de unde l-a născut maica sa.

Pune gard între suflet și gândurile viclene!

Tot lucrul care are întru sine smerenie este cu bună cuviință. Pentru că îndeletnicirea cea netrupească a minții, cu povața înțelegerii Sfintelor Scripturi, spre setea de Dumnezeu, pune gard înlăuntru, între suflet și gândurile de viclenie, și păstrează în suflet amintirea bunătăților viitoare.

Smerenia inimii

Domnul este dragoste și bucurie. Trebuie să ne pregătim inima spre a fi blândă și smerită, altminteri spre osândă, și nu spre mântuire luăm Sfânta Împărtășanie.

Departe de perdeaua gândurilor!

Gândurile „bune”, mişcate de mândrie sunt prinse de diavol. Asupra gândurilor bune pornite din smerenie şi din iubire diavolul n-are nici o îndreptăţire. Diavolul ni le aduce pe toate de-andoaselea până când ne răstoarnă. De aceea să avem întotdeauna gândul cel bun! Nimeni să nu se încreadă în gândul lui, pentru că dacă este om duhovnicesc se va rătăci, iar dacă este lumesc îşi va pierde minţile. 

Darul lacrimilor și rugăciunea de alungare a vrăjmașului

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Dăruiește-mi mie, robului Tău, zdrobirea și luminarea inimii, ca să izvorăsc cu dulceață lacrimi întru rugăciune curată și Tu să ștergi cu puținele mele lacrimi zapisul greșelilor mele și pentru puținul meu plâns să stingi focul aprins în mine – că dacă îmi vei da, Stăpâne, să plâng aici, mă vei slobozi de focul cel nestins, dincolo.

Către aceste fericiri de mai jos să râvnim

Fericiţi cei ce s-au curăţit pe ei de gânduri viclene, că Duhul Sfânt locuieşte întru dânşii. 

Primirea Sfintei Împărtășanii

Trebuie să ne pregătim inima. Putem să nu mâncăm nimic, dar inima să ne fie plină de ură şi nelegiuire. Cum să primim Sfânta Împărtăşanie dacă nu putem răbda pe cineva?