Gheron Iosif Isihastul

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (15)

Mă străduiam să fiu foarte curat în ochii lui şi să nu-i ascund nici cel mai mic gând. Simţeam ca pe o curvie duhov­nicească faptul de a ţine ceva ascuns înlăuntrul meu.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (14)

Mă minunez de mângâierile duhovniceşti şi de lucrările prin care Preaînţeleptul Dumnezeu trimite vestire (în rugăciune), cât de repede înştiinţează atunci când celălalt se schimbă! Legătură duhovnicească, comunicare nevăzută, dragoste reciprocă, vestire a lui Dumnezeu. Nimic nu este mai dulce sau mai desfă­tător decât a cunoaşte lucrările dumnezeieşti.

În dragostea ta pentru El...

Foto: Magda Buftea
„În dragostea ta pentru El, multă sau puţină, stă şi darul, mult sau puţin.“ Gheron Iosif Isihastul

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (13)

Când mintea omului se curăţeşte şi se luminează, pe lângă faptul că are lumina ei proprie, vede, fără adaosul de Har, aşa cum spun Părinţii.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (12)

Tot ce făcea, făcea cu înştiinţare de la Dumnezeu şi de aceea Stareţul nu făcea ceva, iar apoi să se căiască.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (11)

Nu avea nevoie să întrebe ca să analizeze problema şi să răspundă. Cu o simplă privire ne citea gândurile. Şi aceasta, fiindcă pe de o parte avea o uriaşă experienţă ascetică, iar pe de altă parte avea Harul străvederii.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (10)

Deşi Stareţul era aproape incredibil de aspru cu noi în timpul zilei, în timpul mărturisirii gândurilor era plin de dragoste şi cu multă blândeţe, ne explica pentru care motiv am făcut vreo greşeală şi care fuseseră pricinile.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (9)

Stareţul căuta mereu prilej ca să-mi cioplească egoismul.

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Efrem Filotheitul (8)

Lumea, care nu ştie să preţuiască adevărata stare duhovnicească, îmi adresa foarte multe laude şi mă socotea un copil sfinţit. Iar eu mă „umflam în pene” atât de mult, încât mi se părea că ajunsesem la al treilea Cer. Laudele îmi pricinuiau rău fără să-mi dau seama.

Pagini