ierarh

„Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge”

Pe toți oamenii să-i vezi cu aceiași ochi, cu aceeași dispoziție, cu același gând, cu inimă simplă. Pe toți să-i ai ca pe Hristos. Nu-ți pleca urechea la omul care osândește pe alții, nu te bucura și nu încuviința cele ce zice, ci tine-ți gura închisă și fii, adică, zăbavnic la vorbă și grabnic la rugăciune.

Mitropolitul Varlaam al Moldovei şi Sucevei, părintele tuturor românilor

Acest mare mitropolit era numit pe drept cuvânt părinte duhovnicesc al tuturor românilor, căci era iubit de toţi şi se îngrijea, după a sa putere, pentru mântuirea şi unirea lor prin mărturisirea aceleiaşi credinţe în Iisus Hristos şi păstrarea fiinţei noastre străbune. Cele trei cărţi ale sale au fost scrise îndeosebi pentru românii din Transilvania, unde s-au şi răspândit cel mai mult. Mitropolitul Varlaam s-a dovedit, astfel, cel dintâi ierarh care a luptat pentru unitatea ţărilor române şi unul din principalii făuritori ai limbii scrise româneşti.

(Video) Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului, 2020

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului Maramureșului și Sălajului, cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului, 2020

IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului: „Crăciunul este sărbătoarea darurilor” (Scrisoare pastorală, 2020)

Crăciunul e sărbătoarea darurilor. Darul neexprimabil prin cuvinte este cel pe care-l face Cerul pământului, trimițându-L pe Domnul Hristos: „Să se nască şi să crească/ Să ne mântuiască”. Sfântul Pavel ne spune că atunci „când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei: „Întruparea Fiului lui Dumnezeu, o minune care ne cheamă la rugăciune și meditație” (Scrisoare pastorală, 2020)

În această atmosferă de sărbătoare ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos ca strălucirea Nașterii Sale să lumineze și să aprindă inimile noastre de flacăra bunătății lui Dumnezeu. Fie ca toți, prin iubirea lui Dumnezeu, să primim lumină și să aducem lumină lumii în care trăim! Să avem grijă ca flacăra credinței noastre dătătoare de speranță să nu se stingă din cauza vânturilor reci ale acestor timpuri! Să o păzim cu strășnicie și să o dăm și altora!

IPS Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi: „Să ne înălțăm și să-L întâmpinăm pe Hristos cel din ceruri!” (Scrisoare pastorală, 2020)

Îl rog pe Cel născut în iesle să vă dăruiască sănătate și spor în credință, nădejde statornică și împăcare sufletească căci El ne este Mântuitor! Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez Sărbători fericite şi La mulţi Ani!

PS Gurie, Episcopul Devei şi al Hunedoarei: „Filantropia începe din familie. Învățăm «alfabetul dragostei» în copilărie” (Scrisoare pastorală, 2020)

Dragostea conferă forță vitală, iar a iubi înseamnă a-ți trăi pe deplin viața. Dragostea înseamnă participare: în doi, durerea se divizează, se împarte, se fărâmițează, pe când dragostea, bucuria și plăcerea se dublează. În concluzie, vom spune: Cei care se iubesc devin o fortăreață de neînvins! Pentru că în ei lucrează o energie de dincolo de lume.

(Video) PS Benedict Bistrițeanul: „Sfântul Ierarh Spiridon, o chemare și un itinerariu”

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în ziua cinstirii Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, sâmbătă, 12 decembrie 2020, la Mănăstirea Nușeni, județul Bistrița-Năsăud.

Dosoftei, Mitropolitul care a adus limba română în Sfântul Altar

Dumnezeu, Tatăl, Treime, credinţă, întrupare, înviere, înălţare, biserică, rugăciune, Fecioara, potir, pâine, Trup şi Sânge, cuvinte esenţiale în manifestarea credinţei noastre, sunt cuvinte pur româneşti, pe care strămoşii nu au avut ocazia să le rostească în biserică. Cel care a avut curajul să ducă în Sfântul Altar limba română, care nu era una sacră, a fost mitropolitul Moldovei, Dosoftei – în secolul al XVII-lea. 

Fericitul Mitropolit Dosoftei, mare ierarh şi înţelept cărturar

Ajungând părinte duhovnicesc şi păstor al întregii Moldove, marele ierarh uimea pe toţi cu blândeţea, cu smerenia şi cu înţelepciunea sa, precum îl înfăţişează însuşi cronicarul Ion Neculce: „Acest Dosofteiu, mitropolit, nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazil, preaînvăţat; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slavoneşte şi altă adâncă carte şi-nvăţătură, deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţara noastră pe-ceastă vreme nu este om ca acela... Cantemir-Vodă să mâniase pe (a)cel mitropolit şi-i făcusă afurisănie de la patrierhi. Dar nemic de dânsul nu s-a atins, că zic oamenii că-i sfânt".

Pagini