Ilie Cleopa

Păcatele făcute cu mintea și ispitele care se strecoară neobservate

Diavolii iau faţa celuia ce ne urăşte sau ne-a ocărât sau ne-a făcut vreun rău, şi răscolesc amintirea răului pe care ni l-a făcut şi însoţesc ţinerea în minte a răului cu imaginaţia şi dau război grozav sufletului.

De ce unele fapte bune nu aduc nici un folos?

Păcat este când cineva posteşte şi nu mănâncă, dar vorbeşte de rău şi are ciudă pe cineva. Ce foloseşte postul trupesc, dacă n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar face din avere de furat. Sau face fapta bună, dar se mândreşte; amestecă cu slavă deşartă, cu mândrie. Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bună, dar nu-i bună, că-i amestecată cu răul.

Cei mai buni profesori de religie rămân părinții

Dacă nu învaţă credinţa în casă de la părinţi, nu au nici o educaţie. Ei fac toate răutăţile, fără mustrare de conştiinţă. Şi atunci plâng mamele. Câte mame vin şi plâng aici...

De ce este Biserica Ortodoxă numită apostolică?

Biserica Ortodoxă se numeşte apostolică pentru că păstrează neschimbată învăţătura dată de Iisus Hristos şi de Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli.

Imaginația din timpul rugăciunii – ne ajută sau ne face rău?

Spun Sfinţii Părinţi că cea mai mare boală şi ispită în vremea rugăciunii este imaginaţia minţii. Să nu uităm că tot ce este circumscris, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, dacă ne oprim la imaginaţii, ne înşelăm, nu mai putem pătrunde pe poarta cea îngustă a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.

Prin ce este omul superior tuturor creaturilor?

El este creat cu sfatul Preasfintei Treimi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Deci omul are puterea să devină fiu al lui Dumnezeu, să crească în fapte bune, să se îndumnezeiască.

Cine se cade să-i îndemne și pe alţii la fapte bune?

Se cade şi celui ce nu face fapta bună să înveţe pe alţii fapta bună.

Nici să nu forțăm limitele noastre duhovnicești, dar nici să nu cădem în delăsarea sufletească

Nevoinţa trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Deci, nici lăsându-ne în voia ispitelor care ne șoptesc să facem mai mult decât ne țin puterile duhovnicești, ca să ne mândrim sau să deznăjduim, dar nici „lăsându-ne pe tânjală”, neîmplinind cele pe care le-am putea lucra pentru mântuire.

Postul este împăcarea omului cu Dumnezeu

Postul este o jertfă trupească care se cere a fi unită cu milostenia şi cu darurile ce se aduc la Sfântul Altar. Postul este rânduit „pentru a smeri sufletul”. Postul împacă pe om cu Dumnezeu şi ajută mult la despătimirea sufletului, omorând poftele trupeşti şi mijlocind dobândirea harului Duhului Sfânt.

Noi facem ce putem, cu smerenie, iar mila lui Dumnezeu le împlinește

Mila lui Dumnezeu şi smerenia inimii ne mântuiesc. Și sfinţii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfânt săvârşeşte toate.

Pagini