Cine face milostenie își face bine sufletului său

Cuvinte duhovnicești

Cine face milostenie își face bine sufletului său

Trebuie să înțelegem clar că omul credincios, care voiește să se mântuiască, este dator să împlinească nu numai porunca milosteniei, ci să se ostenească, după a sa putere, a împlini toate faptele bune și toate poruncile Domnului.

Care este importanța milosteniei pentru mântuirea sufletului? Milostenia singură poate înlocui pe celelalte fapte bune?

Adevărata milostenie trupească și sufletească izvorăște din dragoste de Dumnezeu și de aproapele. Dacă cineva este milostiv, fără un scop rău, unul ca acela are dragoste de Dumnezeu și de aproapele și prin aceasta el împlinește toată Legea, deoarece „dragostea este împlinirea legii și legătura desăvârșirii” (Romani 13, 8-10; Coloseni 3, 14). „Mila este mai plăcută lui Dumnezeu decât jertfele” (Osea 6, 6; Matei 9, 13; 12, 7). „Cine face milostenie își face bine sufletului său”, zice Solomon (Pilde 11, 17), „dobândește viață, dreptate și slavă” (Pilde 21, 21) și este fericit (Pilde 14, 21). Iar Mântuitorul fericește pe cei milostivi și le asigură mila Sa, atât în veacul de acum cât și în cel viitor, căci zice: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Dar nu este de ajuns pentru mântuire numai milostenia. Că nu numai porunca milosteniei trebuie împlinită, ci și toate celelalte fapte bune și porunci ale lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Iacov zice: „Cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate poruncile. Căci Cel ce a zis să nu desfrânezi, a zis și să nu ucizi. Și dacă nu desfrânezi, dar ucizi, te-ai făcut călcător al legii” (Iacov 2, 11). Cel ce a zis „fiți milostivi” (Luca 6, 36), tot Acela a zis: „Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și se va ierta vouă” (Luca 6, 37). Și cel ce a fericit pe cei milostivi, Acela a fericit și pe cei săraci cu duhul, și pe cei blânzi, și pe cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, și cei curați cu inima, și pe făcătorii de pace, și pe prigoniții pentru dreptate (Matei 5, 3-12).

Deci, trebuie să înțelegem clar că omul credincios, care voiește să se mântuiască, este dator să împlinească nu numai porunca milosteniei, ci să se ostenească, după a sa putere, a împlini toate faptele bune și toate poruncile Domnului.

(Arhimandrit Ilie CleopaNe vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 122-123)