încununare

Tâlcul răului

Răului îi este îngăduit să facă război cu omul, şi dinlăuntru, şi din afară. El nu hotărăşte soarta omului, ci ispiteşte. Cel care biruieşte se eliberează de o ispită şi se mişcă înainte şi în sus, pentru a întâlni acolo o altă ispită - şi tot aşa până la sfârşitul vieţii. 

Naşterea de prunci este binecuvântarea lui Dumnezeu

Prin naşterea de prunci femeia este superioară bărbatului. Precum prin sacerdoţiu, prin preoţie, bărbatul este superior femeii, deci fiecăruia i s-a dat un rol foarte important. Naşterea de prunci este binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cum să ni-L facem pe Dumnezeu dator

Cât de bun este Dumnezeul nostru, că și cu trupul Său ne hrăneşte pe noi, și nici sângele Său nu-l cruţă, când avem noi trebuinţă. Iar tu, nici pâine nu dai pentru Dânsul, nici un pahar de apă măcar.

Care este deosebirea dintre „chipul” şi „asemănarea” lui Dumnezeu în om?

Dacă Ziditorul ţi le-ar fi dat pe toate, cum ţi s-ar mai fi deschis Împărăţia Cerurilor?

De ce ne părăseşte uneori Dumnezeu?

Nu ne lăsa, nu ne părăsi pe noi cu desăvârşire, pentru desele noastre căderi în păcat, Dumnezeule! Ci cu judecăţile care ştii, mântuieşte şi mântuieşte-ne şi pe noi!

Dragostea lui Dumnezeu către noi

Să cunoaştem dragostea Lui, să ne îndulcim de prietenia Lui de care nu te poţi sătura, să pomenim adesea vorba Lui cea izvorâtoare de miere şi cu care „prieteni“ ne numeşte pe noi: „ Voi - zice sunteţi prietenii Mei“, şi nu numai „prieteni“ ne-a numit.

Viaţa de obşte din mănăstire se aseamănă cu patimile lui Hristos

Iar pentru a treia rânduială, adică a pustiei, Sfinţii Părinţi nu poruncesc deloc, nici nu-i sfătuiesc să o aleagă pe începătorii care abia ies din lume. Şi aceasta din pricină că ei asemuiesc viaţa pusnicească răstignirii lui Hristos pe Cruce, iar viaţa de obşte cu patimile Lui, pe care le-a răbdat mai înainte de Cruce pentru mântuirea noastră.

Dumnezeu iubeşte şi doreşte prietenia noastră

După ce canaaneeanca a stăruit, îndată i s-a dat ceea ce ceruse.

Ce este moartea?

De aceea în faţa cetăţilor şi a satelor sunt cimitire şi morminte, pentru a ne aduce mereu aminte că omul este muritor.

Dacă nu sunt ispite, nu este nici încununare!

Vezi că nu poţi să iubeşti desăvârşit? Eşti în luptă o viaţă! La nivelul vieţii e desăvârşirea. Dar să fii pe treapta scării care nu stă în noroi! Să nu fii în păcat! Şi aşa eşti salvat! 

Pagini