însetare

Setea şi foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete şi o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Fără curăţia inimii, postul nu va fi primit

Unii postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă şi nu beau, deşi flămânzesc si însetează. Acesta este un post de grad superior.

Predică la Duminica după Botezul Domnului - Mitropolitul Antonie Plămădeală (1)

„A avea” în schimbul pierderii lui „a fi”. A avea ceea ce trece, în schimbul lui a fi veşnic. Sau măcar a opta pentru prioritatea lui „a avea”. Iisus a optat pentru primatul lui „a fi”.

De ce a flămânzit și a însetat Hristos?

Dacă noi nu înţelegem Taina lacrimilor Lui, Taina flămânzirii şi însetării Lui, să ne amintim că... Cel care era însetat a dăruit din Sine râuri de apă vie.

„Încearcă și tu «cărbunii» aceștia și o să vezi că vei avea izbândă”

„Preaiubiților! Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Dimpotrivă, de flămânzește vrăjmașul tău, dă-i lui pâine; de însetează, adapă-l pe el; că aceasta făcând, cărbuni de foc grămădești pe capul lui” (Romani 12, 17-20).

Întoarcerea la Dumnezeu este un moment de cotitură în viața noastră

Nemângâiat în tânguirea sa şi însetând doar după slăvită veşnicie a lui Dumnezeu, omul se poate întoarce cu toată fiinţa sa către Dumnezeul cel viu şi din adâncul inimii înalţă strigare către „Cel Ce stăpâneşte peste viaţă şi peste moarte şi pogoară până la porţile locuinţei morţilor şi iarăşi ridică” (cf. înţel. 16,13).

„Cel ce însetează să vină la Mine şi să bea”

Dacă aşa stau lucrurile, să mergem cu toţii la Dânsul! De orice ar înseta cineva - numai să nu fie un lucru potrivnic duhului Domnului - va fi negreşit îndestulat.

Plângerea lui Adam

Orice suflet care a cunoscut pe Domnul tânjeşte după El şi spune: „Unde eşti Tu, Doamne? Unde eşti Tu, Lumina mea? De ce Ţi-ai ascuns faţa Ta de la mine? De multă vreme sufletul meu nu Te mai vede şi tânjeşte după Tine şi Te caută cu lacrimi.

Inima mea s-a îndrăgostit de Tine

Sufletul meu însetează după Dumnezeul Cel Viu. Sufletul meu caută iarăşi să se sature de dulceaţa Domnului.

„Să facem voia lui Dumnezeu, şi atunci găsim şi dreptatea”

Fericirea a IV-a: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”. (Matei 5, 6) Suntem îndemnaţi prin această Fericire să descoperim şi să împlinim voia lui Dumnezeu. A căuta dreptatea poate fi un simplu ideal, dar a modela voinţa noastră după voinţa lui Dumnezeu se constituie într-o cerinţă pe care încercăm să o împlinim în viaţa noastră de zi cu zi. Explicarea Fericirii a patra ne-o oferă pr. lect. dr. Ilie-Melniciuc-Puică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

Pagini