Postul nu stă numai în simpla abținere de la mâncăruri și băuturi, ci există felurite moduri de a respecta postul. Căci unii se opresc de la pâine și apă, până ce flămânzesc și însetează. Alții postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă și nu beau, deși flămânzesc și însetează. Acesta este un post de grad superior. Alții postesc din cumpătare; și acesta este un post bun. Iar alții se opresc de la carne, de la vin și de la felurite mâncăruri. Alții postesc punându-și frâu gurii, ca să nu grăiască grăiri păcătoase. Alții se abțin de la mânie. Iar alții se feresc de avere, spre a-și elibera sufletul de robia ei. Unii refuză patul confortabil, ca să poată rămâne treji spre rugăciune. Alții se opresc de la toate grijile lumești, ca să nu poată fi păgubiți de dușmani. Alții postesc spre a se chinui și a fi bine plăcuți Domnului lor prin suferințe liber consimțite. Unii, în sfârșit, împreunează toate aceste felurite moduri și alcătuiesc din ele un singur post, întocmai ca acei care se opresc de la hrană până la flămânzire. Cine se oprește de la mâncăruri și băutură se numește postitor; dacă el mănâncă ori bea, fie și foarte puțin, își calcă postul. Tot astfel, dacă un om se abține de la toate lucrurile mai sus numite, dar din când în când săvârșește într-o anumită privință o abatere, postul nu-i va mai fi socotit post.

Dacă el trece peste una singură din acele porunci, atunci postul său tot puțin va fi luat în seamă, ca și cum ar fi mâncat ori băut cu lăcomie. Dacă cineva întrerupe postul constrâns de foame, n-a săvârșit un foarte mare păcat; cine a făgăduit însă a se abține de la toate acele lucruri și apoi cutează să calce fie chiar numai una singură din obligații făptuiește un păcat grav și nu unul neînsemnat. Înțelege, deci, iubitul meu, învățătura despre postul curat. Mai întâi au deprins postul curat Abel prin jertfa sa, apoi Enoh, întrucât a bineplăcut Dumnezeului său; Noe, întrucât s-a păzit nevinovat în mijlocul unui neam îndărătnic; Avraam întrucât era bogat în credință; Isaac de dragul legământului lui Avraam, Iacov de dragul lui Isaac, pentru că L-a cunoscut pe Dumnezeu; și Iosif pentru milostivirea și blândețea lui. Curăția acestora a fost socotită de Dumnezeu drept post deplin. Dar, fără curăția inimii, postul nu va fi primit deloc.

(Sfântul Afraat Persanul, Îndrumări duhovnicești, Editura Anastasia, 1998, pp. 68-69)