lacrimă

Întâlnirea părintelui Cleopa cu fraţii săi plecaţi la Domnul

După mutarea la Domnul a fraţilor săi, Părintele Cleopa era foarte întristat pentru sfârşitul lor atât de timpuriu. Dar se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i descopere unde anume sunt sufletele lor.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Sfântul Nectarie şi Sfântul Ioan Rusul au vindecat o femeie bolnavă de cancer în stadiu terminal

Femeia, foarte grav bolnavă şi fără nici o şansă de supravieţuire din partea doctorilor, i-a visat într-o seară pe Sfântul Nectarie şi pe Sfântul Ioan Rusul, care i s-au prezentat, promițându-i că se va însănătoși.

Sfântul Cuvios Marcel, ajutor la naștere

Venindu-şi în simţire, întreba: „Unde este părintele acela care a dezlegat durerea mea? Unde este cel ce m-a întors de la porţile morţii?”. Întrebând-o când şi ce fel avea faţa acela de care vorbeşte, a spus chipul şi asemănarea cuviosului, cel ce i s-a arătat şi toţi au cunoscut că este Cuviosul Marcel, care s-a arătat ei şi a izbăvit-o de moarte.

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și vindecarea Arhimandritului Varnava

Ca dascăl şi catehet, a învăţat sute de copii carte în şcoala mănăstirească din Pângăraţi. Pe cei mai buni îi trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei, pentru a fi hirotoniţi preoţi la sate, pe ceilalţi îi făcea dascăli pentru copii şi cântăreţi la parohii, iar pe cei mai râvnitori îi făcea călugări în mănăstire.

Icoana Mântuitorului din Basilica Naşterii din Betleem

Astăzi, mulţi dintre pelerinii ce coboară spre Sfânta Peşteră se opresc pentru a se închina înaintea acestei icoane a Mântuitorului.

Monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa – o viață ca un roman

Rămânând singură, această venerabilă mamă a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Agapia Veche, în anul 1946. După un an, a primit tunderea monahală şi s-a lipit cu inima de obştea maicilor, ca de copiii ei.

Cuvântul Arhimandritului Cleopa Ilie a mişcat până şi icoana Maicii Domnului

Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoţând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoţionant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toţi s-au minunat şi au dat laudă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!”, apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.

Să nu amânăm pocăința!

Nu trebuie să luăm lucrurile cu ușurință și să spunem: „A, o să păcătuiesc și am să mă pocăiesc mai târziu”, pentru că păcătuind de bunăvoie s-ar putea să nu mai aflăm pocăință după aceea.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Pagini