maică duhovnicească

Ce înseamnă afundarea de trei ori în apa botezului?

Prin botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtași morții și Învierii lui Hristos, intrăm într-o viață nouă, suntem morți pentru păcat și înviem pentru Dumnezeu.

Cuvioasa Teodora de la Sihla ‒ 30 de ani de pustnicie, între stânci

Sfânta Teodora făcea priveghere de toată noaptea cu mâinile înălţate la cer, până se revărsau zorile şi se lumina la faţă cu lumină de sus, apoi se odihnea două ore şi iar începea. Hrană primea numai după două zile, puţini pesmeţi cu ierburi de pădure, ferigă şi măcriş, numit „Măcrişul Sfintei Teodora”. Iar apă aduna din ploi, într-o scobitură deasupra unei stânci, numită până azi „Fântâna Sfintei Teodora”. Şi, adevărată minune, că apa din stâncă nu seca niciodată.

Cuvioasa Melania ‒ fiică de domn fugită de-acasă la călugărie

În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească, împreună cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni.

Cuvioasa Sofia Schimonahia – o viaţă de sfinţenie, plină de înţelepciune duhovnicească

Văzându-se înconjurată de numeroase ucenice, a fost îndemnată de Dumnezeu să întemeieze un schit de călugăriţe, căci erau multe maici care sihăstreau în pădurile de sub Ceahlău, dar nu aveau nici o mănăstire unde să slăvească pe Hristos.

Cuvioasa Casiana Schimonahia, egumenă vestită pe Valea Bistriţei

Retrăgându-se pe Valea Bistriţei cu câteva ucenice, a sihăstrit mai întâi în pădurile Hangului. Apoi, adunând mai multe călugăriţe în jurul ei, schimonahia Casiana a întemeiat un mic schit de lemn pe valea pârâului Buhalniţa, numit „Schitul Casiana”, pe care l-a povăţuit duhovniceşte până la obştescul ei sfârşit.

Monahia Eufrosina Lazu – stareţă timp de aproape jumătate de secol, la Mănăstirea Văratec

Stareța Eufrosina a povăţuit această obşte cu multă pricepere şi dăruire timp de 44 de ani. Adunând în jurul ei peste 500 de maici şi surori, stareţa Eufrosina s-a îngrijit atât de nevoile lor cele sufleteşti, cât şi de cele pământeşti. Pentru luminarea fetelor din mănăstire, ca şi a celor din satele învecinate, stareţa Eufrosina a fondat în anul 1860 prima şcoală primară din Văratec.