Cuvioasa Melania ‒ fiică de domn fugită de-acasă la călugărie
În tradiție se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iași. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească, împreună cu două slujitoare credincioase și s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie și a sihăstrit cu ucenicele ei mulți ani, neștiută de nimeni.
Cuvioasa Melania Schimonahia, de la Sihăstria Durău din Ceahlău (secolul al XVII-lea)
Pe lângă Schiturile Casiana şi Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlău încă o sihăstrie de călugăriţe, numită „Sihăstria Melaniei” sau „Sihăstria Durău”, după numele pârâului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulţi ani în acest loc.
În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească, împreună cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni. Apoi, mai adunându-se şi alte călugăriţe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit, cu o biserică de lemn cu hramul Buna-Vestire, denumit „Sihăstria Melaniei”.
Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugăriţe din Muntele Ceahlău. În jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de călugăriţe din mănăstiri şi sihăstrii, formând o vestită aşezare isihastă de femei din Moldova. Unele se nevoiau în obşte, iar altele se linişteau singure în bordeie de lemn în preajma schitului. Numai biserica o aveau în comun. Până astăzi se păstrează aici două denumiri de la smeritele rugătoare ale Ceahlăului de altădată: „Piciorul Maicilor” şi „Şipotul Maicii”.
Schimonahia Melania era vestită maică duhovnicească în Muntele Ceahlău şi lucrătoare a Rugăciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite şi povăţuindu-le pe calea desăvârşirii. Apoi, ajungând la măsura marilor sihaştri, a dat ucenicelor ei sărutarea cea mai de pe urmă şi a adormit cu pace în Hristos.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor!
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 228)
Cuviosul Ioan Sihastrul – mare duhovnic, dascăl al liniștii și al rugăciunii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro