Cuvioasa Melania ‒ fiică de domn fugită de-acasă la călugărie
În tradiție se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iași. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească, împreună cu două slujitoare credincioase și s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie și a sihăstrit cu ucenicele ei mulți ani, neștiută de nimeni.
Cuvioasa Melania Schimonahia, de la Sihăstria Durău din Ceahlău (secolul al XVII-lea)
Pe lângă Schiturile Casiana şi Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlău încă o sihăstrie de călugăriţe, numită „Sihăstria Melaniei” sau „Sihăstria Durău”, după numele pârâului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulţi ani în acest loc.
În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească, împreună cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni. Apoi, mai adunându-se şi alte călugăriţe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit, cu o biserică de lemn cu hramul Buna-Vestire, denumit „Sihăstria Melaniei”.
Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugăriţe din Muntele Ceahlău. În jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de călugăriţe din mănăstiri şi sihăstrii, formând o vestită aşezare isihastă de femei din Moldova. Unele se nevoiau în obşte, iar altele se linişteau singure în bordeie de lemn în preajma schitului. Numai biserica o aveau în comun. Până astăzi se păstrează aici două denumiri de la smeritele rugătoare ale Ceahlăului de altădată: „Piciorul Maicilor” şi „Şipotul Maicii”.
Schimonahia Melania era vestită maică duhovnicească în Muntele Ceahlău şi lucrătoare a Rugăciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite şi povăţuindu-le pe calea desăvârşirii. Apoi, ajungând la măsura marilor sihaştri, a dat ucenicelor ei sărutarea cea mai de pe urmă şi a adormit cu pace în Hristos.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor!
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 228)
Icoana Maicii Domnului salvează de la jaf obștea Ieroschimonahului Onufrie Frunză
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro