nepasarea

Iubirea lui Dumnezeu se lovește în oameni de întristare, lene și uitare

„Preasfânta mea Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cu sfintele şi preaputernicile Tale rugăciuni, izgoneşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate şi rele.”

Taie rădăcina, ca să nu rodească fructul otrăvit

Păzește-te de cele care sunt, sau cel puțin par, lipsite de importanță și de primejdie, ca să nu ajungi la cele serioase și vătămătoare de suflet.

Smerenia nu are „mintea care discută cu Dumnezeu”

Dacă am avea mintea care se supune lui Dumnezeu am avea smerenie în gânduri şi am fi ridicaţi din robia cugetului, că nu ne-ar mai lăsa Dumnezeu la mintea noastră, ca să ne lovim de noi înşine şi de nepăsarea noastră şi de neştiinţa noastră şi de răutatea noastră.

Milostenia înmoaie inima

Milostenia, bunătatea înmoaie inima şi acţionează precum uleiul în broasca ruginită. Inima împietrită se înmoaie lângă sufletele rănite şi devine sensibilă şi smerită.

Prin rugăciune vom înţelege că împărăţia cerurilor este în inima noastră…

Rugăciunea va alunga deznădejdea, disperarea, nepăsarea şi lenevia, deoarece ea va dobândi o nouă hotărâre, o dorinţă proaspătă pentru noi lupte. 

Dormitul din destul aţâţă simţurile trupeşti, iar privegherea cu măsură naşte străpungerea inimii

Pomenirea judecăţii lui Dumnezeu naşte frica de Dumnezeu, goneşte negrija şi nepăsarea.

Ce înseamnă „sfințească-se numele Tău”?

Noi știm cu toții că numele lui Dumnezeu este Sfânt, că Sfințenia lui Dumnezeu nu-i cu știrbire, ci cu deplinătate, și atunci am putea pune întrebarea „ce înseamnă sfințească-se numele Tău?”

Iată, în curând moartea va veni: trezește-te, suflete!

Deșteaptă-te, dar, vino-ți în fire și roagă-te cu lacrimi lui Dumnezeu, strigând către El cu durere în inimă: „Dăruiește-mi, Doamne, să Te iubesc cu toată puterea mea și să-Ți slujesc cu osârdie prin împlinirea sfintelor Tale porunci, pentru ca atunci când va veni ceasul despărțirii să mă afli pregătit și așteptând cu mare bucurie întâlnirea cu Tine, și să mă aduci în Împărăția Ta Veșnică ca să mă bucur împreună cu toți Sfinții care bine au plăcut înaintea Ta.”

Bătălia pentru virtute

Zelul şi nepăsarea sunt două mijloace puternice. Unul ne uneşte cu Dumnezeu şi celălalt ne separă. Zelul este un fier încins, nepăsarea este un fier rece...

Dragostea – cununa vieţii creştine

Ea este aşezare sufletească plină de căldură, paşnică, binevoitoare, vie, pururea mişcătoare şi făcătoare de bucurie – nu asemenea unui oaspete care vizitează pentru o vreme sufletul nostru, ci statornică, tare, adânc înrădăcinată, nedespărţită de noi prin însăşi firea ei, la fel ca respiraţia sau ca bătăile inimii. 

Pagini