Iată, în curând moartea va veni: trezește-te, suflete!
Deșteaptă-te, dar, vino-ți în fire și roagă-te cu lacrimi lui Dumnezeu, strigând către El cu durere în inimă: „Dăruiește-mi, Doamne, să Te iubesc cu toată puterea mea și să-Ți slujesc cu osârdie prin împlinirea sfintelor Tale porunci, pentru ca atunci când va veni ceasul despărțirii să mă afli pregătit și așteptând cu mare bucurie întâlnirea cu Tine, și să mă aduci în Împărăția Ta Veșnică ca să mă bucur împreună cu toți Sfinții care bine au plăcut înaintea Ta.”
Vremea vieții mele s-a irosit în deșertăciune și în gânduri de rușine. Dăruiește-mi, Doamne, să mă tânguiesc pe deplin de rănile mele cele ascunse, și întărește-mă ca măcar un ceas să mă ostenesc cu osârdie în via Ta, fiindcă vremea deșartei mele vieți se află deja într-al unsprezecelea ceas.
Cu poruncile Tale cârmuiește corabia neguțătoriei mele, și mie, nimicnicului neguțător, dăruiește-mi înțelepciune ca să-mi vând marfa atât cât mai am vreme.
Vremea călătoriei s-a apropiat de sfârșit, și parcă se aude deja glasul Judecătorului, care îmi spune mie, împrăștiatului: „Arată acum, leneșule, marfa pe care ai avut-o de-a lungul vieții tale”.
Ceasul morții mă înspăimântă pe mine, sărmanul, fiindcă privesc la lucrurile mele și se cutremură sufletul meu văzând nepăsarea și lenevirea mea, și oasele mele încremenesc.
Ceasul despărțirii de trup este înaintea ochilor mei, și la gândul lui m-a cuprins o frică zguduitoare. În loc să mă bucur, m-am înspăimântat și mai tare, căci având har n-am făcut lucruri vrednice de Dumnezeu.
Vai, suflete al meu! De ce nu-ți pasă de viața ta? De ce petreci în împrăștiere puținele tale zile?
Oare nu știi că în scurtă vreme vei fi chemat? Și ce vei face atunci, după ce-ai trăit în nepăsare aici? Ce vei răspunde și cum te vei îndreptăți când vei sta înaintea tronului Cumplitului Judecător?
Vrăjmașul te amăgește și răpește avuția ta zi de zi, iar tu nu pricepi aceasta.
Deșteaptă-te, dar, vino-ți în fire și roagă-te cu lacrimi lui Dumnezeu, strigând către El cu durere în inimă: „Dăruiește-mi, Doamne, să Te iubesc cu toată puterea mea și să-Ți slujesc cu osârdie prin împlinirea sfintelor Tale porunci, pentru ca atunci când va veni ceasul despărțirii să mă afli pregătit și așteptând cu mare bucurie întâlnirea cu Tine, și să mă aduci în Împărăția Ta Veșnică ca să mă bucur împreună cu toți Sfinții care bine au plăcut înaintea Ta”.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, PSALTIRE sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 54-55)
