Întristarea sau lenea, uitarea şi nevederea sunt trei uriaşi de care este legat, cu legături nedezlegate, întreg neamul omenesc.

Iar după aceasta urmează nepăsarea, cu toată gloata de patimi rele. De aceea ne şi rugăm Împărătesei Cerului: „Preasfânta mea Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cu sfintele şi preaputernicile Tale rugăciuni, izgoneşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate şi rele...”.

Pe mulţi îi învăţa stareţul Ambrozie, atât în scris, cât şi prin viu grai, să se roage făcând scurta rugăciune a lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 156)