osteneală

Cuviosul Chiriac Sihastrul – peste 30 de ani de nevoinţă în muntele care-i poartă numele

Retrăgându-se la linişte în muntele dinspre apus, care de atunci îi poartă numele, şi-a făcut acolo o colibă de lemn şi pământ şi se nevoia singur în post şi rugăciune, în frig şi osteneală, suferind multe ispite de la diavoli. Mai târziu, adunând câţiva ucenici în jurul său, a construit o mică biserică de lemn şi acolo slujeau, se împărtăşeau şi slăveau împreună pe Hristos. Această aşezare pustnicească s-a numit „Sihăstria lui Chiriac”, iar muntele în care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii săi se cheamă până astăzi „Muntele lui Chiriac”, popular „Chiriacu”.

Cuvioşii Sofronie, Pimen şi Siluan – ucenici ai Cuviosului Nicodim cel Sfinţit

Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim în Ţara Românească, au venit şi Cuvioşii Sofronie, Pimen şi Siluan în Moldova şi au intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, sub ascultarea stareţului Ciprian. Şi erau toţi călugări desăvârşiţi şi duhovnici iubitori de Hristos, sihăstrind mai mulţi ani în pădurile seculare din jurul marii lavre şi formând numeroşi ucenici.

Sfântul Epifanie de la Voroneţ vedea aşezarea inimii fiecăruia şi cu numele lui Hristos izgonea duhurile rele

Întrucât ostenelile cele ascunse ale sfinţilor singur Dumnezeu le ştie, tot aşa şi faptele cele bune ale Cuviosului Epifanie ne-au rămas necunoscute. În tradiţia locului se spune că era foarte ascultător şi blând, că avea darul lacrimilor şi era desăvârşit în dragoste. Iar în Patericul Sfinţilor din Moldo-România se spune că a trăit prin anii 1660, „biruind desăvârşit pre toate cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi prin adâncă smerenia sa”.

În tot ce faceți, urmăriți iubirea!

În nicio altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii”.

Apropiindu-te de Domnul, te îndepărtezi de necazuri

Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. O, ce odihnă, ce ușurare și ce liniște dulce și sfântă dă Domnul celor ce se apropie de El și trăiesc o viață cu El!

Suntem generoși cu patimile și zgârciți cu milostenia

Hristos nu are nevoie de binele nostru, căci El Însuși ni le dă nouă pe toate. Cele ce se dau sărmanilor pentru iubirea Sa de oameni, Însuși Hristos Și le însușește, căci spune: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Viața duhovnicească este viață activă

De ce au loc toate aceste tulburări? Fiindcă nu ne dăm osteneala cu noi înșine. Nu ne educăm în frica de Dumnezeu și în dragostea de aproapele.

Secretul în educația copiilor

Este Hristos înlăuntrul tău? Aceasta i se împărtăşeşte şi copilului tău. Acolo se află secretul. Iar dacă se face asta atunci când copilul este mic de vârstă, nu va fi nevoie de multă osteneală atunci când va creşte. Pare foarte greu să ajungi bun, dar de fapt este foarte uşor, atunci când ai pornit de mic cu trăiri bune.

Naşterea unui copil este un dar haric al Domnului

Căsătoria este încununată prin venirea copiilor pe lume. Aceasta este o mare minune: doi oameni ce se iubesc văd cu ochii lor cum se întrupează dragostea dintre ei, cum devine o nouă fiinţă omenească: copilul lor. 

Taina pocăinței în învățătura duhovnicească a Sfântului Simeon Noul Teolog

Mistica Sfântului Simeon Noul Teolog, deși descrie experiențe de culme ale vieții contemplative, este, în același timp, o mistica eclesială, sacramentală. Pentru Sfântul Simeon, ca de altfel pentru întreaga Spiritualitate Ortodoxă, ostenelile personale, atunci când nu sunt integrate în viața de comuniune a Bisericii, nu au valoare și duc spre mândrie drăcească.

Pagini