osteneală

Prin Înălțarea lui Hristos la Ceruri am devenit și noi „dumnezei după har”

Ce lucru minunat să-L avem pe Hristos Cel Înviat alături de noi, înăuntrul nostru și pe Duhul cel Sfânt, ca și pe Părintele nostru ceresc! Am spus că acolo unde este Tatăl este și Fiul și Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită”.

Protosinghelul Calinic Caravan – prin rugăciune a biruit toate greutățile vieții

„Cele mai mari bucurii mi-au dat, în mănăstire, viaţa de linişte şi rugăciunea stăruitoare. Dorinţa mea cea mai mare a fost să deprind rugăciunea inimii. Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o dă. De când am gustat dulceaţa rugăciunii lui Iisus, n-am mai lăsat-o. Prin rugăciune am biruit toate greutăţile vieţii.”

La temelia unei familii fericite stă o prietenie curată

Eu v-aş sfătui să nu vă grăbiţi să vă legaţi cu legăturile căsătoriei până nu prinde rădăcini în voi viziunea creştină faţă de lume. În perioada luptei duhovniceşti şi a devenirii, e mai bine să nu vă legaţi cu grijile vieţuirii în căsnicie. Încercaţi să vă verificaţi într-o prietenie curată – ea trebuie să stea la temelia unei familii curate.

Ostenelile duhovnicești ale celor căsătoriţi

Pentru dobândirea mântuirii este nevoie de mai multe osteneli şi de pază, după ce ai preferat să trăieşti în mijlocul curselor şi al tăriei puterilor răzvrătite.

Cuvioşii Vucol, Ghedeon şi Gherman ‒ trei făclii pe Muntele Ceahlău

Ziua şi noaptea îşi aveau mintea înălţată la Dumnezeu, prin neîncetată rugăciune şi nădejdea bunătăţilor celor viitoare. Toată săptămâna petreceau singuri în munte, nevăzând faţă de om, şi mâncau o dată pe zi, după apusul soarelui. În sărbători se adunau la chilia unui duhovnic sihastru şi acolo săvârşeau Sfânta Liturghie şi primeau Trupul şi Sângele Domnului. 

Lipsa răbdării dovedește necredință

Se întâmplă uneori că îl face să lupte și împotriva necazurilor, ca în viața aceasta să-i înmulțească durerile, iar la ieșirea sufletului să-l dovedească necredincios din pricina lipsei de răbdare.

A intrat în viața de mănăstire la doar 12 ani și a ajuns Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilărie să slujească Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahală în Mănăstirea Putna şi a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimandritul Antonie, părintele său sufletesc, încât toţi se foloseau de înţelepciunea şi blândeţea lui.

Pildă de îndelungă-răbdare

„Cum e cu putință, părinte, să moară un iubitor de ostenelile ascultării?”

Viaţa Sfântului Ioan Valahul, pildă de mucenicie şi mărturisire a lui Hristos

Fericitul Ioan, rugându-se mult lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-l întărească în mărturisirea dreptei credinţe şi să-l izbăvească de ispita desfrânării, a spus cu îndrăzneală: „Cred în Adevăratul Dumnezeu, Care S-a răstignit pe Cruce pentru noi, şi doresc cu bucurie să-mi dau viaţa pentru Hristos, decât să mă turcesc şi să mă însoţesc cu tine!”.

Sfântul Grigorie Decapolitul vindecă bolile şi alungă duhurile rele din oameni

Un om bolnav de mulţi ani de friguri a venit pe ascuns la chilia Sfântului Grigorie şi s-a îmbrăcat cu rasa lui, pe când îl scuturau frigurile, şi îndată s-a făcut sănătos. Altădată, un monah numit Petru a fost muşcat de două vipere şi, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată cel muşcat de vipere s-a făcut sănătos.

Pagini