Pâinea vieții

Ca să se facă minunea, ajunge să iubim

Într-o corabie, unii marinari pot să se omoare şi să se mănânce între ei. Corabia însă merge în drumul ei şi ajunge la destinaţie. Aşa şi Biserica. Pentru că la cârmă e Hristos.

PS Macarie: „Mântuitorul ne cheamă să ieșim din corăbioara zonei noastre de confort, să ieșim din iluzia siguranței și a adăpostului”

Mântuitorul ne cheamă să ieșim din corăbioara zonei noastre de confort, să ieșim din iluzia siguranței și a adăpostului, ne cheamă să umblăm pe marea agitată și neprietenoasă a acestei vieți, ne cheamă să ne desprindem de orice fel de atașamente, frici, spaime, ne cheamă să îndrăznim către El, pentru a ne scoate definitiv din robia patimilor, din robia scopurilor și dorințelor pământești.

„Cunoscând puterea darului și, curățindu-ne cât este cu putință, să ne împărtășim cu Sfintele Taine”

Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de moarte. Să câștigăm bunăvoința Lui. Să ni-i câștigăm prieteni pe îngerii care vor veni la noi. Să avem priveghetor ochiul minții. Să avem mintea nebiruită, fără să slăbim din rezistența împotriva patimilor. Dar chiar dacă vom aluneca puțin, îndată să ne ridicăm, stingând cu multe lacrimi săgețile arzătoare ale vrăjmașului și ridicând împotriva lui dorul lui Hristos. Căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Astfel încât, avem nevoie de rugăciunile unora pentru alții, de a ne îndemna unii pe alții. Mult pot lacrimile, străpungerea, și, mai înainte de toate și după toate, mult poate împărtășirea cu Sfintele Taine.

Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului: Cu ziua Învierii începe timpul milei și al îndurării (Scrisoare pastorală, 2018)

Cu flacăra credinței în Înviere, luminând în inimile noastre și mărturisită prin lumânările aprinse la miezul nopții, vă îndemn să umblați în această viață călăuziți mereu de Lumina Învierii lui Hristos. Vă îndemn, de asemenea, să fiți voi înșivă făclii aprinse în sfeșnicul țării și al Bisericii noastre strămoșești.

Să ne ridicăm ochii minții și să vedem în chip înțelegător pe Maica lui Dumnezeu

Frați și părinți, puțin închizând ochii cei sensibili, să ni-i ridicăm pe cei ai minții și să vedem în chip înțelegător pe Maica lui Dumnezeu. Căci a venit ca un cer însuflețit, purtând în brațe pe Soarele Dreptății, ca să-i lumineze și să-i încălzească pe credincioșii care aleargă la scăparea ei.

Împuţinarea sufletului şi îndoiala pentru mântuire vine de la vrăjmaş

Citiţi cu băgare de seamă la Psaltire şi veţi vedea cât de întărit este împăratul David cu nădejdea mântuirii. El nu era nici botezat şi nici bucuria învierii Domnului n-a cunoscut-o arătat, ci numai în chip tainic, dar nădejdea mântuirii răsună în toţi psalmii lui.

La Cina cea de Taină, Iisus Hristos şi-a rostit Testamentul…

Cina cea de Taină a fost culminarea lucrării lui Iisus în lume. Dacă nu ar fi avut loc acest „ospăţ” dumnezeiesc, cum este numit în Vechiul Testament, Sfânta Euharistie nu ar fi avut loc. De asemenea, dacă nu ar fi fost Cina cea de Taină, s-ar fi zis că Iisus a fost trimis la moarte constrâns de împrejurări, de trădarea lui Iuda, de farisei, de laşitatea lui Pilat, iar Crucea putea apare un simplu mijloc de tortură. 

De la cultura morţii, la cultul Vieţii

Această ruptură ontologică, de la un nivel de existenţă în comuniune cu Dumnezeu la existenţa doar biologică, nu putea fi „cusută” decât de Dumnezeu Însuşi. Omul nu se mai putea ridica sau „conecta” la viaţa lui Dumnezeu întrucât firea lui fusese coruptă. E ca atunci când cineva se îmbolnăveşte atât de grav încât hrana i se mai poate da fie ca la un sugar, fie doar prin perfuzii. Omul îşi mai putea lua viaţa doar din cele create de Dumnezeu, chiar şi persoanele cu viaţă sfântă având acces doar limitat la viaţa divinităţii.

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică”

Hristos – Pâinea lui Dumnezeu dăruită lumii

Pâinea aceasta e ca o perdea care ascunde înăuntru dumnezeirea; acest lucru arătându-l dumnezeiescul Pavel spunea ca El “ne-a înnoit o cale nouă și vie prin perdea, adică prin trupul Său“ (Evr. 10, 20) și prin el urcă la ceruri cetățenia noastră – căci acolo e Pâinea aceasta – și intrăm în Sfânta Sfintelor cea adevărata prin ofrandă în curăție a trupului lui Hristos: “Să ne apropiem deci, fraților, cu inima adevărata în certitudinea credinței“ (Evr. 10, 22).