Paisie Aghioritul

Mama intră și-n foc pentru a-și salva copilul. Așa este și dragostea mucenicilor pentru Hristos

Pentru ca omul să ajungă la mă­sura aceasta, trebuie să nu se mai iubească pe sine, ci să-L iubească pe Hristos.

Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

Fiecare explică o întâmplare potrivit cu gândul său. Ori­ce lucru îl poţi vedea fie din latura lui bună, fie din latura lui cea rea.

Răbdarea, cheia armoniei în viața de familie

Majoritatea neînțelegerilor care apar în familie își au rădăcina în lucruri mărunte, neînsemnate. Privind însă în urmă, chiar și acele fapte sau lucruri care au dus la un divorț, au fost de fapt lucruri mici. Pentru a avea armonie și liniște în familie sau în comunitate avem nevoie să fim conștienți în permanență de faptul că toți suntem păcătoși. Trebuie să dobândim virtutea răbdării, și să nu lăsăm eșecurile sau căderile altora să ne influențeze în mod negativ.

Gândurile bune aduc sănătatea duhovnicească

Dacă vreţi să lucraţi corect în voi înşivă, să nu cercetaţi ce fac ceilalţi din jurul vostru, ci să cultivaţi gânduri bune, atât pentru cele bune cât şi pentru cele rele pe care le vedeţi în ceilalţi.

Starea de mâhnire e lucrarea diavolului - cum să ieșim din ea?

Linişteşte-te şi nu da im­portanţă gândurilor. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibilitatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri. Îţi lipeşte mintea acolo şi astfel te chinuieşti fără folos. Diavolul, dacă nu reuşeşte să ducă omul la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-l înnebunească şi să-l netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, se mulţumeşte să-i aducă fie şi o melancolie.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Sfântul Arsenie Capadocianul i s-a arătat Cuviosului Paisie Aghioritul

Această apariţie a sfântului l-a cutremurat pe Stareţ. După aceasta, Stareţul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat o icoană.

Panaguda – chilia Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Aflată pe teritoriul Mănăstirii Kutlumuş, nu departe de Kareia, chilia Panaguda a fost ultimul loc de nevoinţă al Sfântului Paisie Aghioritul, din anul 1979 și până la trecerea sa la Domnul, în anul 1994.

Harismele, înfățișarea și caracterul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

În relaţiile sale cu ceilalţi, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul era simplu, spontan şi avea un mod propriu, o artă duhovnicească de a se apropia, de a comunica şi de a te odihni. Te urmărea în tăcere, cu o atenţie încordată, te lăsa să vorbeşti şi se punea în situaţia ta. Faţă de ceilalţi se purta cu sensibilitate şi fineţe, iar cu sine însuși era aspru. Aceste contraste în caracterul său constituiau o minunată armonie: îngăduinţă faţă de ceilalţi şi asprime faţă de sine, linişte şi sociabilitate şi simplitatea credinţei şi agerimea minţii, respectarea cu evlavie a tipicelor şi duhul libertăţii.

Îngerul păzitor văzut de Sfântul Paisie Aghioritul

„Treceam printr-o perioadă cu multe supărări şi de aceea aveam dureri mari de cap. Din cauza tensiunii ridicate mi se zbătea un ochi și mă primejduiam să fac comoţie cerebrală. Simţeam ca şi cum cineva mi-ar fi lovit ochiul pe dinăuntru cu un ciocan, iar acesta voia să iasă afară. Pe Ia ora 9 seara, pe când stăteam întins pe pat, am văzut un înger foarte frumos. Mi-a zâmbit şi mi-a atins uşor ochii cu mâna. Îndată mi-a dispărut toată mâhnirea și mi-au încetat durerile.”

Pagini