Părinte, cum să dobândesc evlavie?

Sfinții Părinți spun că, pentru a dobândi ev­lavie, trebuie să trăiești sau să ai legături cu oameni care au evlavie și să iei aminte cum se comportă ei. Sfântul Paisie cel Mare, când a fost întrebat de cine­va: „Cum pot dobândi frica lui Dumnezeu?” i-a răs­puns: „Să te însoțești cu oameni care Îl iubesc pe Dum­nezeu și au frica lui Dumnezeu, ca să dobândești și tu frica dumnezeiască” (Pateric, Avva Pimen, c. 65). Aceasta, desigur, nu înseamnă că vei face la exterior tot ce vezi că fac aceia, fără să simți lăuntric, pentru că aceasta nu este evlavie ade­vărată, ci una mincinoasă. Minciuna este respingă­toare. Evlavia este har de la Dumnezeu înlăuntrul omului. Orice face cel evlavios o face pentru că așa simte înlăuntrul lui. Desigur, înlăuntrul nostru există evlavia firească, dar dacă omul nu o cultivă, aghiuță îl aruncă, prin uitare, în nesimțire și neevlavie. Însă prin comportamentul celui evlavios se deșteaptă iarăși evlavia înlăuntrul lui.

Părinte, pentru ce Sfinții Părinți numai despre evlavie spun că dacă vrei să o dobândești, trebuie să ai legături cu omul evlavios? De ce nu spun la fel și despre altă virtute?

Pentru că evlavia se transmite. Mișcările, com­portamentul celui evlavios se transmit ca aroma (esență extrasă din diferite flori sau arbori), atunci când, în mod firesc, în celălalt există intenție bună și smerenie. Și să-ți mai spun și aceasta: dacă cineva nu are evlavie, nu are nimic. Cel evlavios vede curat orice este sfințit, așa cum este în realitate, chiar dacă este fără știință de carte. Nu va face vreo greșeală, de pildă, în ceva care este legat de noimele dumnezeiești. Este ca și copilașul care nu își bagă în minte vreun gând rău despre tatăl său și mama sa, pentru că-i iubește și îi respectă și vede bine și cu­rat toate cele pe care le fac părinții lui. Cu atât mai mult aici, când este vorba de Dumnezeu, Care nu Se compară cu nimic și este desăvârșit în toate! Cel care nu are evlavie cade în greșeli, în înșelări chiar și în privința dogmelor. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 143-144)