poezie

Maica Domnului – scara îndurării, scara milei şi-a iertării

Maica Domnului Hristos   Scară cerească a fost   Scară tainică gândită  Lui Iacov descoperită.

Vestea cea mare

Fecioară, dă-ne nouă să auzim vreodată Că ruga noastră slabă la cer e ascultată. Că Doamnă, Cel-ce-n tine curat S-a zămislit, Cu ruga noastră neamul din rău l-a izbăvit.

Ziua mondială a poeziei: 7 poeți din sinaxare

În contextul Zilei mondiale a poeziei, vă prezentăm șapte poeți din sinaxare, sfinți care au compus fie imnuri liturgice și rugăciuni ce fac parte din cultul ortodox, fie versuri creștine cu valoare teologică și literară.

Împăcarea-i viață nouă

Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-Mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii Mei de plâns topiți Și-n palme vezi-Mi chinurile crunte.

Sfânta Euharistie în poezia Maicii Teodosia (Zorica) Lațcu

Maica Teodosia, prețioasa floare plină de har din grădina Vladimireștilor, mănăstirea de fecioare din valea Siretului, deși cunoscută publicului literar românesc încă din anii ’40, a ajuns celebră pentru opera sa poetică mai degrabă după Revoluție, în mare măsură datorită unui ales admirator care i-a recitat poeziile în predicile sale, anume duhovnicul Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus, salvându-i opera de la o nemeritată uitare.

„Te port în suflet ca pe-un vas de preţ” – despre dragostea curată dintre un băiat și o fată

„Poate vreţi să vă spun o poezie, cum v-am mai spus eu şi altă dată. E vorba despre poezia Te port în mine (de Zorica Lațcu Teodosia), adică un băiat poate să spună la o fată aşa şi o fată la un băiat, cum spune poezia.” (Pr. Teofil Părăian)

Rugăciune de fiecare zi

Și mă rog Iisuse, Ție, cât ființa mea e vie, Ca să-mi faci parte și mie de Cerească Împărăție.

Mi-e dor de cer și dorul meu e numai pentru Dumnezeu

Mi-e dor de cer, de cer mi-e dor Și-n mănăstire aș vrea să mor.

Când spui „femeie”, spui viață și binecuvântare

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea, dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea, n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele și ce-ar fi lumea fără-acestea, și ce-ar fi viața fără ele?

Spre cer

O! Suflete, nu mai privi-napoi, La micul, omenescul muşuroi...

Pagini