pofte

Dragostea e nimicită de fărădelegi

Dragostea e nimicită de fărădelegi; cu cât sunt mai multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste. Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste.

Fie slujim lui Dumnezeu, fie slujim Mamonei!

Trebuie să alegem una din două: fie slujim lui Dumnezeu, fie slujim mamonei, adică bogăţiei, trupului, patimilor şi poftelor lui.

Semnul direct al renaşterii în Hristos

Dintru început, noi nu am avut această poftă, acest păcat sălăşluit în noi, aceste patimi: eram duhovniceşti. Pecetea omenirii era în duh, iar duhul – o putere trăind în Dumnezeu, adăpându-se cu viaţă din Dumnezeu şi aţintindu-le pe toate spre Dumnezeu – şi pe cele ale omului, şi pe cele din afara lui, atât pe cele lăuntrice, cât şi pe cele din afară.

Războieşte-te! Dar cu cine? Cu gândurile și cu poftele ce vin asupra ta!

Noi nu vedem cu ochii lucrările vrăjmaşului, el însă lucrează în chip nevăzut asupra sufletului nostru, prin gânduri hulitoare, iar asupra voinței prin pofte necurate.

Trupul - vrăjmaşul sufletului nostru

Trupul, pe care îl răsfăţăm, îl desfătăm, îl îmopdobim, îi dăm linişte şi odină, este vrăjmaşul sufletului nostru şi încă unul foarte perfid şi primejdios. El nu încetează a se împotrivi iubirii de Dumnezeu, voinţei şi poruncilor Sale, căutând să-şi facă propria sa voie.

Drama morală a lumii contemporane

Drama lumii contemporane este aceea că s-a dezis cu prea multă uşurinţă de principiile care au motivat-o profund altădată, de valorile care i-au dat sens înalt şi i-au oferit împlinire versat, iraţional, ierarhia lor, înlocuindu-le pe cele spirituale, cu falsele valori materiale.

Semnele prezenței sau lipsei Duhului Sfânt

Mai întâi, fiecare să-și cunoască patima de care e stăpânit mai mult. Când ea-i liniștită, înseamnă că eu încă mă mențin în Duhul Sfânt.

Cel ce s-a pocăit începe să trăiască rasăritul soarelui

Patimile se aseamănă ceţurilor. În natură, cu cât soarele stă mai mult la orizont, cu atât devine mai rară ceaţa şi în cele din urmă soarele se arată în toată frumuseţea sa: şi la noi, cu cât ne ţinem mai mult, prin lupta cu patimile, înaintea Soarelui Hristos, cu atât se răreşte mai mult ceaţa patimilor, şi în cele din urmă piere, şi în suflet se sălăşluieşte Hristos Domnul, Soarele deplin şi curat.

Iubirea de Dumnezeu e singura iubire adevărată

Odată ce au rămas lipsiţi de iubirea lui Dumnezeu, singura iubire adevărată, oamenii au început să numească iubire toate patimile şi poftele lor.

Războiul duhovnicesc al zilelor noastre

În zilele noastre, creştinismul nu mai este prigonit de împăraţi idolatri sau de oameni necredincioşi şi mă rog să nu mai fie niciodată. Se poartă, însă, un război duhovnicesc între credincioşi şi demoni. Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătorilor, împotriva stăpânilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh (Efes. 6, 12).

Pagini